“În țara noastră, puteți vedea Dunărea alunecând repede, tăcută și neînvinsă printre stâncile drepte ale Cazanelor. La vale de Severin, o puteți vedea fără luncă, mlădiindu-se ca un gât de lebădă printre ramuri aproape egale ca înălțime, acoperite de dune vechi care dau pământului o înfățișare de păr ondulat. În poala Câmpiei Române o puteți vedea amorțită de căldura verii, culcată pe largul său pat de nisip. O mai puteți vedea în tridentul deltei, în împărăția stufului și raiul păsărilor. În sfârșit o mai puteți vedea solemnă și aproape melancolică luându-și rămas bun de la munții parfumați cu floare de tei ai Dobrogei, întinzându-și undele ca să mai îmbrățișeze o dată pământul înainte de sfârșitul apropiat. Oriunde ați vedea-o în țara noastră, Dunărea e o făptură complexă, ca o ființă care a vazut și a suferit multe și poartă în chipul său urma tuturor luptelor sale.”
( George Vâlsan- geograf )