de Ionel Alexe

Vitrinele magazinelor sunt mijloace foarte bune și foarte la îndemâna comercianților pentru atragerea cumpărătorilor. Dacă-s aranjate cu gust, dacă au puterea să ne desfete și să ne „vorbească” cu șarm, vitrinele devin „cârlige”, „baghete magice” care ne transformă din trecători în clienți. Lucrul e valabil acum, dar cu atât mai mult era valabil odinioară, când promovarea prin alte metode era costisitoare.

Unul dintre primii negustori din Constanța care au înțeles importanța vitrinei pentru comerț este Pincus Șapira, evreu cutezător și generos, care-și deschisese aici, încă din 1891, un „magazin de orologerie, bijuterie și orfevrerie”. În vara lui 1908, ziarul Dobrogea jună nota că mărfurile lui Șapira, aduse recent din străinătate, „fac zilnic obiectul de admirație al persoanelor care se opresc în fața vitrinelor cunoscutului său magazin de pe str Carol”. Pincus Șapira se ținea de un obicei cu totul extraordinar pentru fâșia noastră de lut, unde lucrurile se făceau încă „à la turca”: în fiecare an călătorea prin Europa Occidentală, nu pentru plăcerea catedralelor, ci pentru a cumpăra. Argintăria, ceasurile de toate felurile, inclusiv cele din aur pe care inscripționa numele cumpărătorului, inelele, brățările și cerceii, broșele, pandantivele, serviciile de ceai și cafea, fructierele și bombonierele cu care se întorcea, toate după ultima modă a Parisului și Berlinului, făceau senzație în lumea bună a urbei.

În decembrie 1921, magazinul de galanterie „Voaleta” din Piața Independenței (Ovidiu, azi) a așezat în vitrină un splendid pom de Crăciun. Iar efortul publicitar a mers încă mai departe, fiindcă patronul Margulis s-a gândit să ofere bradul printr-o loterie. Împodobit cu decorațiuni lucrate manual, ce imitau bunătățile din cămară, mere, nuci, portocale etc., și având în vârf o steluță electrică, pomul a fost câștigat, „doar cu 20 de lei”, de norocosul număr 142. Banii strânși în urma loteriei au fost donați Societății Asistența Socială, care a cumpărat daruri pentru copiii săraci.

O vitrină neîndoios atractivă trebuie să fi fost cea librăriei Socec (tot din Piața Independenței), din primăvara lui 1929. Directorul filialei locale a marii librării bucureștene a expus atunci în fereastre o serie de caricaturi ale unor „obraze” ale protipendadei și veliților municipiului, realizate de un tânăr artist, menționat de ziare doar cu patronimul Cristea. „Anunțatele caricaturi ale diverșilor Ași și Tipi ai Metropolei noastre și-au afișat mutrele în vitrinele librăriei Socec”, anunța Dobrogea jună, păstrând tonul pișcător al expoziției.

În anul 1928, Constanța a sărbătorit cu mare fast împlinirea unei jumătăți de secol de la unirea ei, și a Dobrogei, cu România. Căutând să ofere vizitatorilor chipul voios al orașului, primăria a cerut locuitorilor să-și înfrumusețeze casele și grădinile. Manifestările propriu-zise ale jubileului au avut loc, în prezența Familiei Regale (nu și a Regelui Mihai, care avea doar 7 ani), a membrilor Consiliului de Miniștri și a tuturor autorităților militare și civile din Constanța, în ziua de 28 Octombrie. Când seara acelei emoționante zile s-a lăsat peste oraș, s-au aprins firmele și vitrinele magazinelor mari și mici, iar faptul nu a rămas neobservat. „A fost o adevărată întrecere între comercianți, ce a reliefat gustul artistic al unora și spiritul comercial și de reclamă al altora”, scria ziarul Dacia. S-au evidențiat galeriile lui Arnold Birnbaum (porțelanuri, argintării și cristaluri), Wilhelmina Pesky (broderii), amintitul Pincus Șapira (bijuterii, optică și ceasuri), dar ce a uimit a fost mizanplasul magazinului de galanterie Spiru Cardamitzi din strada Carol. Inspirat probabil de celebra Marianne a Franței, Cardamitzi a poftit-o în vitrină chiar pe… Dobrogea, înfățișată ca o femeie tânără și frumoasă, zeiță a libertății și avântului. Iar alături de ea, păzindu-i zâmbetul, un dorobanț semeț, cu pușca ghintuită la picior.

Implicarea primăriei în stimularea interesului comercianților și publicului pentru spectacolul vizual al vitrinelor a trecut dincolo de momentul semicentenarului. Cu ocazia Crăciunului anului 1935, de exemplu, primăria municipiului a organizat, împreună cu Camera de Comerț și Sfatul Negustoresc, concursul „Cea mai frumoasă vitrină”. Juriul serios, dar nu scorțos, alcătuit din șefii instituțiilor menționate (Horia Grigorescu, Căpitanul Nic. Ștefan și Gheorghe Stețcu), a bătut străzile înzăpezite pentru a aprecia „fața” localurilor înscrise la întrecere. Locul întâi a fost ocupat de trei prăvălii: croitoria lui Neagu Gavrilescu, atelierul fotografic Bartha & Lupu și galanteria pentru bărbați patronată de Vasile Carp. Premiul în bani, împărțit între laureați, a fost modic. Dar ce răsplată să fii recunoscut între primii din orașul tău, să faci oamenii să vorbească de reușita ta, să-i stârnești să o privească, poate chiar să învețe din efortul tău!

[Prăvălii cu vitrine largi în Piața Independenței, la începutul secolului al XX-lea; carte poștală din colecțiile Bibliotecii Județene Constanța]

Leave a Reply