14.02.2020 Ionuț Druche
După cucerirea, apoi transformarea ei într-o provincie otomană, Dobrogea a fost încadrată în sistemul de administraţie turcesc, fiind guvernată administrativ şi economic în condiţiile specifice imperiului. În ciuda acestor împrejurări vitrege, relaţiile românilor dobrogeni cu românii din stânga Dunării nu au încetat niciun moment, ci au continuat de-a lungul veacurilor, fie ca legături de rudenie, fie profesionale (ca păstori, pescari etc.), culturale sau de cult. Când viaţa nu le era tulburată de războaiele ruso – turce, aducătoare de jaf, pârjol, ori distrugerea completă a multor sate, locuitorii români dobrogeni reușeau să ajungă la situaţii economice bune. Într-un atare context a fost resimţită nevoia de cultură.
Un important centru didactic pentru viaţa culturală din Dobrogea a fost şcoala românească din Silistra, atestată în documente la jumătatea secolului al XIX-lea. Aici s-a făcut remarcat unul dintre întemeietorii de școală românească din Dobrogea, învățătorul Costache Petrescu, fiul învățătorului Petre Mihai, fost cadru didactic tot la şcoala românească din Silistra[1].
În anul 1865, învățătorul Constantin (Costache) Petrescu a înființat „Eforia şcoalei române din Silistra”, care avea scopul de a asigura profesorilor și elevilor materialele didactice necesare, iar pe 12 octombrie 1870 a înființat „Societatea de cultură şi limbă”, instituţie „ce avea ca scop să propage, între românii din aceste părţi, învăţătura limbii materne, ajutarea comunităţii locale şi şcoalelor… conlucrarea în vederea educaţiei naţionale”[2].
Pentru a răspunde unor cerinţe ale corpului didactic, inimosul dascăl a tipărit la Rustciuk (astăzi Ruse, Bulgaria), în 1874, un „Abecedar Turco – Român”. Cartea a fost foarte utilă elevilor de şcoală românească din Dobrogea, și a rămas una dintre primele lucrări de acest fel din întreaga noastră cultură. În prefaţa cărţii, învățătorul Costache Petrescu a adăugat un frumos motto: „Omul trebuie să fie util semenilor săi şi să lucreze, cât poate, pentru îmbunătăţirea soartei lor”.
Câteva date despre acest abecedar aflăm din articolul „Un document privitor la istoria culturii românești în Dobrogea înainte de anexare”, semnat de academicianul și istoricul literar Nicolae Cartojan, în revista „Arhiva Dobrogei”, Vol. II, nr. 3-4, 1919. Astfel, aflăm de la Nicolae Cartojan că abecedarul studiat de el, se păstra în anul 1919 în biblioteca Gimnaziului „I. Maiorescu” din Giurgiu. Volumul, de 79 de pagini, are trei prefețe: prima către mitropolitul Grigorie al Durostorului, căruia îi cere sprijinul penru tipărirea abecedarului, a doua în care autorul explică scopul lucrării și a treia către „românii din Turcia” (n.r. românii dobrogeni).
În prefața către românii din Dobrogea, învățătorul Constantin (Costache) Petrescu, scria următoarele:
„Amabilii mei confrați!
Învățãmântul limbei materne Române ne este naturalmente obligatoriu; pe lângă această însă avându în vedere elementele cu quari trăimu în societate, și mai cu seamă limba și literatura Statului trebue să ne impunem imperioasa detorie de a studia și limba Turcă chiar prin școlile noastre naționale: quaci D-voastre deja cunoasceți câtu de simțitu este necesitatea ei, mai multu prin comune unde Românii nu sciu pronuncia nici uă vorbă de limba turcã, și quându au vre-uă necesitate suntu siliți a se căciuli chiar antagoniștiloru loru, spre a fi adjutați la pasurile, que altraminte aru putea să și le sevîrșeascã și singuri.
Deși acestu abecedaru nu pote correspunde la unu învețiămîntu satisfăcătoriu, totuși jinimea nostră va putea să capete unu bunu începutu de citire și vorbire, facilitându astfel complectarea învețiămîntului (…)”.
Sub îndrumarea lui Constantin (Costache) Petrescu s-au înfiinţat şcoli româneşti la Ostrov, Bugeac, Alimanu, Oltina, Băneasa și Hârşova.
Potrivit istoricului și cercetătorului Lavinia Dumitrașcu[3], după Războiul de Independență, învățătorul Constantin (Costache) Petrescu s-a stabilit în Constanța, unde, pe 16 decembrie 1878, figura ca institutor şi director la Şcoala primară din Constanţa. Cu ajutorul lui, în primii ani după război, în orașul de la malul mării au luat naștere primele școli românești. S-a retras din învăţământ pe 10 februarie 1882 şi a fost numit translator la Prefectura judeţului Constanţa. Ulterior, şi-a deschis un birou notarial, recunoscut mai ales pentru traduceri în şi din limbile orientale. A plecat din această viață la doar 50 de ani, pe 13 iunie 1893.
Mai multe detalii despre abecedarul turco-român al învățătorului Constantin (Costache) Petrescu, puteți citi în paginile revistei „Arhiva Dobrogei”,Vol. II, nr. 3-4, 1919 (cota P I 963), în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța sau în Biblioteca Digitală de pe site-ul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman”, la adresa: https://bjconstanta.ro/arhiva-dobrogei/.
[1]Druche Ionuț, Slujitori ai Bisericii întemeietori de şcoală românească în Dobrogea, în revista Lumină Lină, Nr. 1, 2010;
[2]Constantin Cioroiu, Aurel Mocanu, Cartea românească în Dobrogea înainte de 1877, Constanţa, 1978, p. 4;
[3]http://tara-barsei.ro/wp-content/uploads/2010/01/27gheorghe.pdf
Sursă foto: Revista Graiul Românesc, An I, Nr. 6, iunie 1927 (cota P I 272)