1.08.2019 Ionuț Druche
Printr-un eveniment mai puțin fericit, dar terminat cu bine, a trecut Regele Mihai, pe Marea Neagră, la bordul distrugătorului „Regina Maria”, pe când avea doar 15 ani. Întâmplarea, care a avut loc în noaptea dintre 4 spre 5 ianuarie 1938, este relatată pe larg de cpt. comandor Aurel Negulescu (sub pseudonimul Moș Delamare), în articolul „Măria Sa Marele Voievod Mihai primește adevăratul botez al mărei”. Articolul a fost publicat în Revista Ligei Navale Române, „Marea Noastră”, în nr. 1, ianuarie/1938 (cota PII 327), care poate fi consultată în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța.
Pe 4 ianuarie 1930, ora 20:00, distrugătorul „Regina Maria” pornea spre Pireu, unde urma să reprezinte ţara la serbările prilejuite de căsătoria principelui moştenitor al Greciei, eveniment la care Regele Mihai, în acel timp moştenitor al Tronului României, era invitat de onoare[1]. La bordul navei se mai aflau căpitan-comandorul Alexandru Stoianovici, comandantul distrugătorului, comandorul Gheorghe Dumitrescu, comandantul Escadrilei de distrugătoare și comandorul adj. Preda Fundățeanu, însoțitorul Regelui Mihai.
Aproape de miezul nopții, marea a devenit agitată, în urma unei puternice furtuni, distrugătorul „Regina Maria” fiind purtat în derivă și în pericol de scufundare. Detalii despre noaptea fatidică, aflăm de la cpt. comandor Aurel Negulescu:
„Cei care au navigat pe mări și oceane, știu că dintre toate mările, a noastră este cea mai de temut. Cu drept cuvânt a fost botezată „Neagră”. (…)
Către miezul nopții vântul trece la Nord-Est, forța crește treptat ajungând la 8-9, transformându-se în tempestă (n.r. furtună). Valurile devin din ce în ce mai năprasnice, făcând ca nava să tangheze și să ruleze isbind cârma sau făcându-o fără efect atunci când vasul fugea călare pe creasta unui val, ori se afunda, într-o vale cu caracter de abis. Viscolul orbitor desăvârșia urgia talazurilor care se năpusteau cu violența unor ciocane hidraulice, iar gerul după fiecare val îmbrăca în ghiață parâme, cabluri, comandă etc.
Cu toate că tempesta era din pupa,puntea era complet inundată de apă, iar nava gemea dureros ori de câte ori cădea în văgăunele înspumate sau era pur și simplu aruncată în aer. Capacele de la depozitele de păcură săriră în aer, iar păcura răbufnind ca dintr-un geyser, mânjea tot ce mai rămăsese teafăr la bord. (…)
Gurile de oțel groase au fost frânte sau îndoite ca niște lumânări de ceară; scările cu bare și trepte de oțel și au fost strâmbate; bastoanele de la balustrade au fost smulse și transformate în proiectile; bărcile enorme, în care să încapă 40 de oameni au fost scoase din solidele lor legături, aruncate pe punte și apoi sfărâmate în mare. (…)
Dumnezeu nu hotărâse pieirea celor pentru care atâția se rugau pe uscat, ci numai punerea la încă o încercare a marinarilor noștri, ca tânărul Vlăstar Regal să vadă atât ce-i marea, precum și cât de căliți sunt marinarii noștri”.
Marinarii de pe distrugătorul „Regina Maria”
Odată cu venirea dimineții furtuna s-a mai liniștit, iar echipajul hotărște să se întoarcă la Constanța, considerând că, în urma avariilor suferite, distrugătorul „Regina Maria” nu va face față drumului până la Pireu, dar, chiar dacă ar fi ajuns la ceremonii, starea lui jalnică nu i-ar fi permis să ia parte la acestea. Peste toate astea, însă, echipajul a considerat că viața Regelui Mihai era mai importantă decât orice.
Astfel, pe 5 ianuarie 1938, la ora 8:00, marinarii „pun vasul la cap”, adică au pus prova la val și cu viteză redusă au tăiat valurile, astfel încât au evitat răsturnarea sau ruperea distrugătorului. Cu toate acestea viscolul a rupt antena de comunicații, motiv pentru care, Ministrul Aerului și Marinei a trimis în ajutorul distrugătorului „Regina Maria”, vasul S.M.R. „Dacia”, care avea un tonaj de trei ori mai mare și care primise comanda de a se îndrepta către ultima poziție indicată de distrugător. Abia la ora 22:00, S.M.R. „Dacia” întâlnește distrugătorul „Regina Maria”, pe care îl escortează până în Portul Constanța.
Fiind înștiințat de situația distrugătorului „Regina Maria”, Comandantul Marinei Bulgare trimite o radiogramă distrugătorului, care își reparase între timp antena de comunicații, prin care îi punea la dispoziție portul Varna, pentru adăpost. Deorece trecuse de Varna, comandantul Alexandru Stoianovici ia decizia să mențină drumul spre Portul Constanța, unde acostează în dimineața zilei de 6 ianuarie, la ora 8:30.
În tot timpul celor 32 de ore petrecute pe mare, Regele Mihai nu s-a pierdut cu firea, find prezent în mijlocul marinarilor:
M.S.M. Marele Voievod Mihai de Alba Iulia, la timona șalupei care i-a fost oferită de Comisia Europeană a Dunării
„Măria Sa Marele Voivod, care liniștit ca un încercat lup de mare a asistat cu încredere la marea luptă cu furia elementelor dezlănțuite, adânc impresionat de bravura marinarilor noștri, cari au stat neclintiți la posturi 32 de ore, de la comandant până la ultimul marinar, fochist sau telegrafist, aproape că nu se îndura a se despărți de cei cari i-au dat prilejul să primească adevăratul botez a lui Neptun”.
9 luni mai târziu, pe 9 octombrie 1938, toți cei implicați în incidentul din Marea Neagră al distrugătorului „Regina Maria”, din zilele de 4 – 6 ianuarie 1938, au primit medalii din partea Ligii Navale, în cadrul unei solemnități condusă de Ministrul Aerului și Marinei, generalul adjutant Paul Teodorescu.
[1] http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/distrugatorul-nms-regina-maria-cel-de-al-doilea-razboi-mondial/