2.09.2019 Ionuț Druche
Seria articolelor din rubrica „Recomandări din publicațiile periodice”, continuă tot cu o propunere din „Anuarul presei române și al lumei politice”, pe anii 1926 și 1927 (P II 392), culegere semnată de N. Rusenescu.
În galeria portretelor care apar în acest anuar, se evidențiază și chipul lui Virgil Andronescu, personalitate marcantă a Constanței, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în perioada interbelică. Potrivit lui N. Rusenescu, Virgil Andronescu s-a născut în anul 1871, în comuna Surpatele, din județul Vâlcea. Cursurile primare le-a urmat la Târgu Jiu și Râmnicu Sărat, iar studiile secundare le-a urmat la Liceul „Sfântul Sava” din București. Tot în Capitală a absolvit și Facultatea de Litere și Filosofie. În anul 1899 a fost numit profesor la Liceul Maxim din Brăila, dar, în același an, a fost transferat la nou înființatul gimnaziu din Constanța (actualului Colegiu Național „Mircea cel Bătrân”), pe care l-a condus, în calitate de director, în anul 1900.
Despre cum a decurs activitatea lui Virgil Andronescu, până la momentul publicării articolului, aflăm tot de la N. Rusenescu:
„Aici (n.r. la Constanța) s-a fixat și a desfășurat apoi o prodigioasă activitate pe terenul profesoral, politic și literar. Fiind dornic de o muncă mai intensă pe câmpul abia desțelenit al culturii românești pe aceste meleaguri, înființează în anul 1901 un liceu particular cu 3 secțiuni – clasic, modern și real – precum și o școală comercială superioară. (…) Domnul Andronescu și-a cheltuit activitatea și energia în folosul obștesc al culturii române pregătind tineretul dobrogean pentru marea operă de românizare a Dobrogei. E primul titlu de glorie și recunoștință la care are tot dreptul din partea țării.
A intrat apoi în politica militantă, evidențiind și pe acest teren aceleași calități remarcabile. Pentru prima oară este ales în consiliul comunal al orașului Constanța la 1902 (29 noiembrie 1902 – 6 decembrie 1904). A ocupat demnitatea de ajutor de primar de la 4 iulie 1907, până la 23 mai 1908. În patru rânduri a fost primar al orașului, și anume: de la 23 mai la 1 august 1908 (girant), de la 7 iulie la 9 decembrie 1910, de la 28 august 1913 la 26 ianuarie 1920 și de la 27 ianuarie 1922 până în februarie 1925.
Ca primar, domnului Andronescu i se datorește o mulțime de lucrări edilitare, printre care remarcăm parcelarea terenurilor disponibile, cuprinse între șoseaua Tulcea și Reg. 13 Artilerie, Cartierul lucrătorilor, a celor dintre construcția abatorului părăsit și malul mării, Tataia și linia Mamaia, fâșia de-alungul satului Anadalchioi, cele dintre magazii ș.a. Tot d-sale i se datorește împietruirea străzilor, plantarea lor, canalizarea, instalarea luminii electrice, palatul comunal, construcția școlilor etc.
Pe lângă activitatea schițată mai sus, domnul Andronescu a muncit mult și pe terenul publicistic, unde a dovedit o erudiție puțin obișnuită. A publicat următoarele lucrări: „Organizarea comunelor din Dacia-Traiană”, „Ce sunt și ce vor”, Contribuțiuni istorice și numele de Dobrogea”, „Epidomal historial graecal”, „Mărul discordiei”, „Dobrogea în trecut”.
A tradus din latinește „Medicamina Faciei” de Ovidiu. A colaborat la revista „Arhiva”, unde a publicat un studiu asupra scrierii „Adelfii” de Terentius, comedie în 5 acte, pe care a și tradus-o. În revista „Ovidiu” a regretatului pionier cultural P. Vulcan, a publicat numeroase articole, printre care și un studiu: „Neofit, fost iabei Moldavio”, după descoperirea unui manuscris autograf la mănăstirea Rătești”.
Mai multe detalii despre personalitățile României din perioada interbelică, prezentate în „Anuarul presei române și al lumei politice”, pe anii 1926 și 1927 (cota P II 392), puteți consulta în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța.