15.04.2020 Ionuț Druche
Multe localități din Dobrogea au dispărut în decursul vremurilor, în special după ce ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră a trecut prin schimbări administrativ-politice majore. Este și cazul unor sate locuite în general de tătari și bulgari, care nu au supraviețuit mult timp după Războiul de Independență.
Un astfel de exemplu este satul Merdenvenli-Punar, care a existat până în anul 1915, undeva între localitățile constănțene, Movila Verde și Plopeni, în apropierea ruinelor unei foste cetăți romano-bizantine de lângă Plopeni.Detalii despre satul Merdenvenli-Punar aflăm din articolul „Un sat dispărut. Schiță monografică”, semnat de Gheorghe Enăchescu, apărut în publicația „Gânduri de la Mare. Revistă culturală regională” (cota P I 771), nr. 5-6/1939. Astfel, aflăm că numele satului Merdenvenli-Punar însemna „Fântâna cu scări”, și era preluat de la un puț în jurul căruia se construise satul, puț care avea o particularutate nemaiîntâlnită în Dobrogea, și anume, avea atașat un tunel de 20m, care cobora prin trepte până la nivelul apei. Acest tunel era folosit doar de femeile și fetele turcilor, pe când bărbații foloseau fântâna doar prin partea de sus, cu ajutorul unei cumpene.
Din primele informații satul Merdenvenli-Punar a fost înființat de turci, după ocuparea Dobrogei de Imperiul Otoman, iar după 1850 a fost colonizat cu tătari din Crimeea. La venirea lor, tătarii au găsit satul turcesc „foarte bogat, cu un puternic centru comercial și popas pentru trupele turcești ce veneau dinspre sud spre nord”.
Gheorghe Enăchescu, consideră ca la venirea lor aici, turcii au găsit fântâna cu tunel gata construită, și, astfel, satul a preluat numele de Merdenvenli-Punar. Totodată, Gheorghe Enăchescu este de părere că Merdenvenli-Punar este unul din primele sate înființate de turci, deorece se afla pe drumul care lega Balcanii de Dunăre, prin Bazargic, Carasu (Medgidia) și Babadag, iar Merdenvenli-Punar servea „ca haltă de popas, fiind și centru comercial la 40 km depărtare între două puncte comerciale și militare Bazargic-Carasu și la intersecția cu al doilea drum ce venea dinspre Silistra-Adamclisi spre Constanța”.
Cu o populație de câteva mii de locuitori în perioadele înfloritoare, la începutul secolului XX, Merdenvenli-Punar mai număra doar 106 locuitori, după cum ne arată „Marele Dicționar Geografic al Romîniei”, volumul IV. Potrivit lui Gheorghe Enăchescu, scăderea rapidă a populației s-a datorat și faptului că, prin trasarea graniței de sud a Dobrogei la 1878, în urma Războiului de Independență, localitatea și-a pierdut rolul de centru comercial și astfel, turcii, care erau negustori de meserie, și nu plugari, s-au mutat către alte centre comerciale. Rămas pustiu în jurul anului 1915, satul Merdenvenli-Punar a devenit o „carieră de piatră” pentru cei care își ridicau case în satele vecine.
Odată cu dispariția satului, fântâna cu tunel a căzut pradă unor căutători de comori, care au adus sfârșitul acestei minunate construcții deosebite.
Gheorghe Enăchescu, autorul articolului, care și-a petrecut o parte din copilărie în preajma acestei fântâni, se întreabă, în încheierea materialului, dacă satul Merdenvenli-Punar va mai reînvia vreodată:
„Astăzi e liniște în Merdenvenli-Punar (n.r. anul 1939). Adevărată liniște mormântală. Peste ruine și puțul de odinioară crește iarbă bună și mare, iar în mintea cetățenilor din împrejurimi, Merdenvenli-Punar înseamnă izlazul cel mai bun pentru vite. Cât privește pentru viitor, noțiunea de Merdenvenli-Punar va însemna pentru tinerele generații românești un izlaz cu nume sucit și neînțeles.
Iar eu, care în copilăria mea, l-am admirat și din apa lui mi-am astâmpărat setea adeseori, o duioasă amintire m-a facut să scriu despre puțul cu scări și marele sat ce i-a purtat numele.
Va mai reînvia vreodată?
Cine știe… Cine știe!?”.
Mai multe articole publicate în „Gânduri de la Mare. Revistă culturală regională” (cota P I 771), puteți citi în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, după redeschiderea bibliotecii