Material realizat de Corina-Mihaela Apostoleanu
Personalitate de tip enciclopedic, având preocupări în variate domenii ale cunoaşterii, B. P. Haşdeu a studiat cultura populară, evoluţia istorică a limbii române, literatura, istoria, într-un cuvânt, tot ce defineşte un popor în esenţa sa.
Din sfera preocupărilor privind evoluţia limbii române în diferite perioade istorice, amintim cele două volume numite „Cuvente den bătrâni”, apărute în 1878, primul intitulat „Limba română vorbită între 1550 – 1600”, iar cel de-al doilea „Cărţile populare ale românilor din secolul al XVII-lea în legătură cu literatura poporană cea nescrisă” – acestea au fost premiate de Academia Română, în 1880, fiind apreciate elementele de noutate absolută în privinţa studiului limbii şi valorificarea unor texte inedite.
Prestigiul de care se bucura cărturarul român fusese recunoscut la cel mai înalt nivel, prin alegerea sa ca membru al Academiei Române, în anul 1877.
Ministrul Instrucţiei Publice, C. Chiţu, i-a propus, în 1877, lui B. P. Haşdeu, să elaboreze mai multe chestionare, între care unul juridic, un altul lingvistic şi mitologic, din prelucrarea cărora să rezulte: „descrierea moravurilor, instituţiunilor şi datinelor noastre”.
În 1878, Haşdeu elaborează chestionarul juridic numit „Obiceiele juridice ale poporului român” ce include trei secţiuni : I. Satul; II. Casa; III. Lucrurile, având nu mai puţin de 400 de întrebări. Este evident, prin însăşi structura lui, că acesta depăşeşte cu mult aria juridică, mergând spre sociologie şi etnografie.
În 1884, Haşdeu revine asupra ideii chestionarelor şi întocmeşte „Programa pentru adunarea datelor privitoare la limba română”.
Întreprinderea lui Haşdeu ne apare azi cu atât mai importantă cu cât, la nivelul mijloacelor de comunicare din perioada respectivă, cât şi al posibilităţilor de a centraliza şi prelucra un număr atât de mare de documente şi informaţii, savantul se va fi confruntat cu mari dificultăţi.
Răspunsurile sunt grupate pe judeţe şi acoperă 19 volume, cu excepţia celor a patru judeţe, care s-au pierdut. Cele 19 volume sunt găzduite de Biblioteca Academiei Române. Numărul paginilor este impresionant, peste 20.000, format A4 sau caiet.
Haşdeu primeşte răspunsuri de pe tot teritoriul Dobrogei, acoperind un număr de 12 localităţi de pe teritoriul judeţului Constanţa (inclusiv plasa Silistra-Nouă, în organizarea administrativă a timpului), şi 19 localităţi de pe teritoriul actualului judeţ Tulcea.
În cele ce urmează, vom ilustra răspunsurile locuitorilor din sate dobrogene, la câteva întrebări din Chestionar.
Pentru o mai bună înțelegere a textelor, ortografia a fost adaptată parțial la uzanțele limbii române actuale.
- Cum împărțesc ciobanii ziua și cum se chiamă la ei fiecare parte a zilei?
Ciobanii împart ziua ast fel: înainte de răsăritul soarelui numesc zori de zi, până la 9 ore se zic dimineață, de la 9 la 10 sau 11 zic aprânz și până la 12 sau unu zic prânzul mare sau boeresc, iar restul zilei se numește înseratele. (Ciobanu, județul Constanța)
- Cum se cheamă deosebitele feluri de țesături țărănești, covoare, pânzeturi?
Feluritele țesături țărănești în două ițe, să țes din pânză de bumbac, in și lână, fiind puse câte două fire în dinții spetei să zice pânză bună: câte un fir în dintele spetei se zice pânză mistreață. Țesăturile în patru ițe când au numai o față se zice: în scripete; țesăturile cu desemnte din urzeală sau nevdeală se zice țesături cu speteze, dacă au flori în țesătură se zic: alesături; covoarele se zice foițe. Alesăturile în pânză au diferite nume. Broasca, breadurile, omida, păpușă, paseri vârful cuțitului, roșcova, sărâmpoiu. Țoalele de așternut în care sau căruțe se zic: selințe, zăblae; învelitoarea iorgon, salteaua dusecu. (Ciobanu, județul Constanța).
- Cari sunt pe acolo cuvintele privitoare la broască și felurile ei, la arici, la viezure?
Ariciul îl cunosc foarte bine: că este unul țepos. Ei spun: că ariciu să îl urmărești unde sunt puii lui și găsindu-i să-i faci un fel de gard împrejurul lor și să-i lași așa. După aceasta să-i lași așa. Ariciul va veni și-i va găsi închiși, el se va duce numai numaidecât și va aduce iarba hiarelor și cu ea îl strică gardul și-și scoate puii. Atunci repede să te duci și cauți iarba fiarelor, căci mai pe urmă ariciul o ia și duce de unde aluat-o. Mai au și un fel de cântec în privința ariciului: „Arici, arici/Pogonici/Du-te la moară/Și te însoară/Și ia fata lui Cicoare/Cu salba de nouă lei/Cu cercei de ghiocei” (Rândunica, județul Tulcea)
- Care sunt cuvintele privitoare la înrudire, adică despre părinți, frați, veri și alte rude, trupești și sufletești?
Cuvintele privitoare la rudire sunt: Tata care se mai zice taică, tăicuțu, tică; mamă care se mai zice maică și mâcă. Bunul se zice bâtul și tata moșul; buna se zice bâta. Socrul se zice: tăicuțu și soacra se zice măicuța. Frații mai mari: Nana, nene; sora mai mare: dada, dadina și dâca; cumnații mai mari se zicu: leicuțu și leicuță. Nașul se zice tata, tica nașu, nașa se zice: mama și mâca nașa. Rudele mai depărtate cele bătrâne: neica, mâcă și dâcă; cele mai tinere: nene, neicuțule, goghe, tiză, surățică. (Ciobanu, județul Constanța).
- Ce fel de jocuri copilărești cu cuvintele privitoare la ele cunoaște poporul acolo?
Jocuri copilărești pe aici sunt: de-a ulcicuța, de-a baba oarba, de-a ochii legați, de-a mingea, de borșu, păpușa, scaloeanu, drichea, smeul. (Peceneaga, județul Tulcea)
- Cum înțelege poporul frumosul și cari sunt, după părerea lui, lucrurile cele mai frumoase în lume?
Frumosul, sub figură alegorică, îl înțelege pe omul cu minte. Și după părerile lui, lucrurile cel mai frumoase sunt faptele bune. (Luncavița, județul Tulcea).
- Care este părerea poporului în privința stelelor, despre natura, scopul lor etc?
În privința stelelor părerea poporului este că ele sunt de [la] Dumnezeu să lumineze noaptea și sunt atâtea sumedenii de stele cât e și populațiunea omenirei, fiecare suflet are o stea pe cer o dată cu nașterea lui și când moare steaua dispare.(Peceneaga, județul Tulcea)
- Ce este rodul pămânului?
Rodul pământului este o floare în înălțime de 24-25 cm de la jumătatea ei în sus se pune din trei fire colorate și anume unul roș, verde și galben. Oamenii presupun că aceste trei culori pe care le dă numirea următoare roșu e vinu, verdele e grâul și galbenul e porumbul și că firu colorat cu una din aceste culori va fi mai mare de felul acelui product se va face anul acela mai mult.(Luminița, județul Constanța).