7.04.2020 Ionuț Druche
Continuăm seria recomandărilor din publicațiile periodice ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, cu încă un articol semnat de învățătorul Gh. M. Pușcașu și publicat în Revista Asociației Învățătorilor din municipiul și județul Constanța, „Convorbiri didactice”, An II, nr. 7-8, 1938 (cota P I 778). Articolul este un portret închinat învățătorului Nicolae M. Ion din Ovidiu, plecat din această viață, la doar 33 de ani, în anul 1938.
Învățătorul Nicolae M. Ion s-a născut pe 29 noiembrie 1904, în comuna Pantelimonul de Sus, județul Constanța. După absolvirea cursurilor primare din comuna natală, în anul 1925 a absolvit Școala normală de Institutori și Învățători din Constanța și a fost numit, în același an, învățător în satul Vulturu, județul Constanța. În anul 1928 a obținut postul de învățător din comuna Ovidiu, unde și-a dedicat următorii 10 ani din viață. Aici, prin muca perseverentă a obținut și gradele didactice: definitivat și gradul II.
Învățătorul Nicolae M. Ion a dsfășurat și o bogată activitate extrașcolară „pentru ridicarea satului”, după cum ne precizează Gh. M. Pușcașu. Astfel, a înființat primul cămin cultural din Ovidiu, a fost președintele băncii populare „Zorile” din Ovidiu și cenzor al băncii populare „Învățătorul dobrogean”, tot din Ovidiu. A fost decorat cu insigna premilitară cl. II și a „fost cinstit și onorat” ca membru al ordinului „Coroana României” în grad de cavaler.
Redăm, în continuare, câteva din gândurile scrise de Gh. M. Pușcașu, despre personalitatea și activitatea învățătorului Nicolae M. Ion:
„În 1928 vine în comuna Ovidiu, căreia i-a închinat tot elanul lui tineresc, toată dragostea de muncă pentru ridicarea satului, alături de soția, aleasa inimii lui, și de unde l-a răpit nemiloasa moarte.
(…) Pentru culturalizarea sătenilor lui dragi, a înființat căminul cultural, unde a desfășurat o activitate frumoasă. Din anul 1936, toate puterile lui de muncă le-a închinat educației și instrucției tineretului din satul lui, Ovidiu, precum și a câtorva sate din jur, care formau subcentrul de pregătire premilitară Ovidiu, al cărui comandant a fost. Duminicile și sărbătorile, singurele zile menite libertății, în greaua, dar nobila muncă de învățător, îl găseam plin de elan în mijlocul premilitarilor lui dragi.
(…) Acestor etape frumoase, cucerite, natural, trebuiau să urmeze clipe de liniște, clipe de preocupare sufletească și materială, alături de tânăra și draga lui soție, alături de cei doi îngerași, bunele și nevinovatele lui fetițe.
(…) Prin mine, Asociației Învățătorilor din municipiul și județul Constanța, glasul celor 800 de colegi, copleșit de durere, îndreaptă rugi fierbinți către cel Atotputernic, să-l primească acolo sus, în locul drepților, pe regretatul lor coleg, Nicolae M. Ion, care la o vârstă așa de tânără ne-a părăsit”.
Mai multe articole publicate în „Convorbiri didactice. Revista Asociației Învățătorilor din municipiul și județul Constanța” (cota PI 778), puteți citi în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, după redeschiderea bibliotecii.