George Enescu s-a născut în comuna Liveni din fostul județ Dorohoi, la 19 august 1881. Era, cum spunea el, al optulea și unicul copil: părinții mai avuseseră alți șapte copii, dintre care doi au murit la puțin timp după naștere și cinci au fost răpuși în anul 1878 de angină difterică, o boală infecțioasă, care se răspândea în acea perioadă și pentru care nu se găsise leac. Pentru ca acel copil să trăiască, părinții lui au luat o hotărâre grea: singura modalitate era asigurarea unei perfecte izolări. În mărturisirile biografice, Enescu își amintește: „Când mă gândesc la copilăria mea, simt încă în jurul meu climatul de înspăimântătoare vigilență în care creșteam. Eram ferit de cele mai neînsemnate pericole și la cea mai mică alarmă tremurau pentru mine. În această căldură de seră sufocantă și pasionată am crescut prea repede. Și dacă sunt astăzi un om hipersensibil, un fel de jupuit de viu, explicația trebuie căutată, cred, în copilăria mea”.
<<În izolarea primilor ani, copilul George Enescu a avut ca singur prieten cald și apropiat natura, care i-a cultivat imaginația înainte și dincolo de cuvinte. Mai mult, acest prieten devotat i-a deschis și calea spre vis, spre meditații și emoții. „Neputând să mă destăinui nimănui, îmi păstram în mine toate sentimentele. Ele se frământau și se desăvârșeau în adâncul sensibilității mele prea precoce”, își amintește Enescu, încercând să explice forța accentelor primite de un suflet de copil câștigat pentru totdeauna de fiorul artistic.>> (George Manoliu – „George Enescu: poet și gânditor al viorii”, Ars Docendi, 2011)
Între ascendenții lui George Enescu s-au numărat mulți iubitori de muzică, așa încât copilul a crescut într-o atmosferă propice pentru a-și hrăni sensibilitatea și a-și dezvolta talentul muzical. La vârsta de 4 ani a avut prima vioară, la care a început să cânte, fiind inițiat de un lăutar vestit, Nicolae Chioru. La cinci ani a fost prezentat la Iași profesorului Eduard Caudella, care a devenit primul său maestru. La șapte ani, Enescu a fost trimis să studieze la Conservatorul din Viena, pe care l-a terminat la vârsta de unsprezece ani, primind cea mai înaltă distincție.
Parcursul lui a continuat la Paris, cu o bursă de studii primită de la statul român, pentru a aprofunda instrumentul preferat, vioara. Tânărul și talentatul violonist a început să se facă cunoscut în lumea muzicală a Parisului, participând la diferite manifestări, iar la vârsta de cincisprezece ani a compus „Poema română”. Prima lui compoziție a fost interpretată la Paris, la 6 februarie 1898 și a obținut un succes răsunător. Lucrările muzicale pentru vioară și pian, precum și interpretările solistice la vioară i-au adus faima, numele lui ajunsese să fie socotit printre celebritățile violinei.
Anul 1901 a fost marcat de apariția unei lucrări care a făcut senzație și care a devenit curând cea mai populară compoziție a lui George Enescu în lumea întreagă: Rapsodia Română nr. 1 în la major. A urmat în 1902 Rapsodia Română nr. 2 în re minor, de asemenea celebră.
Opera “Oedip”, tragedie lirică în patru acte pe un libret de Edmond Fleg , a fost compusă de George Enescu în perioada 1921-1931, fiind dedicată soției sale, Maria Tescaru Rosetti (mai cunoscută ca Maruca Cantacuzino). Enescu a lucrat la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris, pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat.
Alte compoziții muzicale: simfonii, concerte, suite, muzică de cameră, sonate pentru vioară, violoncel, pian:
Activitatea pedagogică a avut o importanță considerabilă. Sute de violoniști au urmat cursurile lui George Enescu în România, America, Anglia, Franța, Italia, ducând această învățătură în toate părțile globului, o lumină creatoare dăruită pentru totdeauna artei interpretării. Printre discipolii săi care au cunoscut celebritatea, se numără: Yehudi Menuhin, Arthur Grumiaux, Christian Ferras, Ida Haendel.
Compozitorul Alfred Alessandrescu spunea despre calitățile pedagogice ale muzicianului: „Enescu a fost învățătorul compozitorilor români, arătând cât de minunate roade se pot obține prin prelucrarea muzicii noastre populare cu mijloacele artistice cele mai desăvârșite. În același timp, el a fost apreciat de către lumea muzicală de pretutindeni, atât ca violonist, cât și ca dirijor, drept unul din cei mai desăvârșiți interpreți ai vremii noastre. La aceste însușiri s-au adăugat farmecul personal, nesfârșita bunătate și generozitate care l-au caracterizat pe omul Enescu.”
Din multitudinea de fațete ale personalității sale artistice, George Enescu prețuia cel mai mult latura componistică, la care trebuia să renunțe deseori pentru activitatea concertistică. Succesele pe care le-a cunoscut în străinătate, consacrarea pe care a primit-o pe cele mai mari scene ale lumii, nu l-au îndepărtat câtuși de puțin de solul natal.
În orașele de provincie ale țării noastre, prezența marilor muzicieni era mai rară, datorită dificultăților de organizare a spectacolelor. Presa dobrogeană interbelică cuprinde numeroase mărturii despre turneele întreprinse de George Enescu și despre atmosfera de sărbătoare creată în Constanța la venirea marelui muzician. De obicei, concertele lui Enescu erau găzduite de sala Elpis iar publicul constănțean era fascinat de rafinamentul și de măiestria interpretării muzicale.
Pe 6 septembrie 1946, George Enescu şi soţia lui, Maria Cantacuzino-Enescu, plecau definitiv din România. Artistul şi soţia sa au ţinut ascunsă intenţia lor de a pleca în exil, de frică să nu fie împiedicaţi de autorităţile comuniste, care tocmai se instalau la Bucureşti. Ei s-au îmbarcat pe un vapor, la Constanţa, pentru că muzicianul evita să zboare. George Enescu a murit pe 4 mai 1955, la Paris.
Surse:
- Manoliu, George – „George Enescu: poet și gânditor al viorii”, București, Ars Docendi, 2011;
- Voiculescu, Lucian – „George Enescu și opera sa Oedip”, București, Editura PACO, 2011;
- Moise, Marian – „Țara dorobanților de fier”, Constanța, Editura Menora, 1998
Pentru mai multe informații despre George Enescu, vă invităm să accesați baza de date a Bibliotecii!
Caută în catalogul online – Click aici!