Nichita Stănescu despre cititori… Ce ar mai fi de adăugat!?
„Cititorii pentru care scrii nu sunt neapărat numai de acum, de azi sau de mâine. Uneori ei sunt cei de poimâine sau de răspoimâine.Uneori nici nu s-au născut. Orice adevăr artistic are numai o parte de prezent în el, restul ținând de viitor, restul adresându-se necunoscuților. Nici un scriitor niciodată nu se adresează unor oameni care au fost, nici un scriitor autentic nu este un om care a fost. Comunicarea în zona esteticului este o comunicare cu viitorul și cu sensibilitatea lui imaginată. Șansa scriitorului nu se joacă niciodată în timpul vieții lui. El este un jucător al cărui câștig (sau pierdere) întotdeauna se va ști după moartea lui. Dacă îmi îngăduiți o comparație, el ar semăna cu un alergător la suta de metri plat, care după cincizeci de metri de alergare se volatilizează pentru că pista lui e jumătate în viitor, iar cei care și vor arbitra alergarea nu sunt nici măcar născuți, ei sunt undeva în viitor ținând în mână ceasornice neinventate încă, încoronându-l sau disprețuindu-l, încoronând sau disprețuind un alergător care nu mai e de față, un alergător din trecut.
Scriitorul este cronicarul vremii lui, placa sensibilă fotografică a vremii lui, urma de talpă apăsată în pământul prezentului, înregistrând viitorul. Scriitorul este cel care înregistrează amintirile viitorului despre prezent. Despre valoarea lui și îndreptățirea lui el nu are decât speranțe, niciodată mărturii. El însuși abia dacă este martor sensibil, sufletesc, a ceea ce a fost bun și rău în trecut”.