25.04.2019 Ionuț Druche
Continuăm seria recomandărilor din publicații periodice din colecțiile Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, tot cu un articol apărut în revista „Studii clasice” (cota PI 309) a Societății de Studii Clasice din România. Este vorba despre articolul „În jurul descoperirilor mitriace din Peștera Adam”, apărut în nr. XIII (1971), semnat de arheologul D. M. Pippidi.
Începutul anilor 1960 a însemnat pentru arheologia dobrogeană o multidunie de descoperiri inedite. Printre acestea se numără și vestigiile găsite în Peștera Adam, de lângă localitatea Târgușor, județul Constanța. Acestor „reliefuri și altare mitriace” de secol IV, închinate Zeului persan Mithra, arheologul D. M. Pippidi le dedică prezentul articol, precizând că „mă voi mulțumi să spicuiesc astăzi, în principalele publicații referitoare la monumentele amintite, numai acele susțineri sau interpretări a căror discuție e susceptibilă să înlăture confuziile supărătoare, contribuind la o mai bună cunoaștere a descoperirii ca atare și a cadrului istoric în care se cuvine interpretată”.
Astfel, D. M. Pippidi prezintă teoria renumitului istoric M. J. Varmaseren, cercetător dedicat religiei mitriace, care considera că Peștera Adam ar fi fost cândva un templu al zeului persan. Arheologul D. M. Pippidi, credea însă, că această peșteră nu a putut sluji ca lăcaș sacru, decât în condițiile excepționale ale unui război religios:
„De teama autorităților vrășmașe și pentru a pune la adăpost icoanele expuse la distrugere, un grup de credincioși despre a cărui alcătuire nu putem face decât presupuneri, a ascuns aici reliefurile și altarele arătate înainte, fie îngropându-le din capul locului în condițiile în care au fost găsite, fie, mai probabil, folosindu-le un timp pentru a se reculege în jurul lor, la adăpost de privirile ostile. Spre prima ipoteză îndeamnă, cum s-a mai spus, împrejurarea că peștera nu vădește nici cea mai mică tentativă de transformare a ei într-un templu; spre cea de-a doua, cele câteva opaițe și urme de arsură înregistrate de descoperitori, pe lângă împrejurarea că în inscripția săpată pe relieful principal se mărturisește, alături de numele și de calitatea dedicantului, intenția de a se așeza icoana”.
Despre cel care a donat Zeului Mithra vestigiile descoperite în Peștera Adam, Flavios Orismos, nume înscris pe artefacte, arheologul D. M. Pippidi consideră că era, ori un fost sclav al unui om bogat, devenit ulterior „intendent al fostului stăpân”, ori, „sub raport religios”, părinte al cercului de inițiați.
Calitatea materială slabă a obiectelor găsite în Peștera Adam, gravura „primitivă a inscripțiilor”, precum și alte particularități, îl determină pe autor să concluzioneze că „ne găsim înaintea unui grup de credincioși de condiție umilă, constituit într-o vreme când închinarea la zeii altor vremi începuse a fi considerată drept crimă. Așa se explică puținătatea mijloacelor materiale la dispoziția acestor păgâni întârziați, așa se explică și crâmpeiul de frază abia reprodus, a cărui noimă e departe de a fi limpede…”.
Tot arheologul D. M. Pippidi prezintă și traducerea literară a frazei inscripționate pe unul din artefacte: „într-o pădure (sau dumbravă) tainică (sau ascunsă)”, despre care autorul crede că face referire la „caracterul însolit al ofrandei, făcută într-un loc unde, fără îndoială, nimeni n-ar fi putut (sau nu s-ar fi gândit să o găsească)”.
Totodată, arheologul D. M. Pippidi îi caracterizează pe închinătorii lui Mithra, ca fiind de o pietate sinceră și de un curaj deosebit:
„(…) îndrăzneața purtare a acestor îndărătnici în credința lor, care de dragul unei divinități exotice nu se sfiau să înfrunte Biserica biruitoare, mi se pare a fi făcut să progreseze cunoștințele despre viața religioasă a Dobrogei în acest secol crepuscular, care e secolul al IV-lea, când fața lumii sta să se schimbe și de când cred că datează documentele ce ne rețin atenția”.
Mai multe detalii despre descoperirile mitriace din Peștera Adam, puteți citi în nr. XIII al revistei „Studii clasice” (cota PI 309) a Societății de Studii Clasice din România, în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța.