31.05.2019 Ionuț Druche
Revista Societății culturale Dobrogene „Analele Dobrogei”, ne prezintă în Nr. 3/1922 câteva date istorice referitoare la o așezare mai veche de pe locul actualului sat Biruința (fost Muratan), județul Constanța. Este vorba despre satul Murad-Khan. Articolul este semnat de Ion Catzingri, învățător la Muratan, în momentul apariției articolului.
Pentru început, autorul ne prezintă contextul istoric în care a luat naștere actualul sat Biruința, menționând că după Războiul Crimeei din 1854, Sultanul a colonizat aceste ținuturi cu tătari din Bugeacul Basarabiei și din Krîm (Ucraina). Tătarii care au întemeiat satul Biruința erau originari din localitatea Krîm. Aceștia nu au fost împroprietăriți cu pământ, dar aveau voie să cultive câte hectare doreau.
Învățătorul Ion Catzingri, precizează că la venirea tătarilor, au găsit o singură stână, „câșla” lui Rakovschi, dar că, pe lângă ea, au găsit urmele unui sat foarte mare, dispărut cu mult înainte de venirea lor, cu numele Murad-Khan (trad. cneazul, voievodul Murad).
Redăm în continuare legenda (sau povestea) lui Murad-Khan, așa cum a auzit-o învățătorul, de la bătrânii tătari Emin Ametcea și Ibadula:
„De mult, încă înainte de a se afirma autoritatea sultanului asupra Dobrogei, stăpânea în părțile acestea, pe o întindere cam cât ar fi azi 4-5 plăși, un oarecare Murad, care avea titlul de Khan, voevod.
El își avea moșia (câșla) în părțile acestea. Dacă locuia și el aicea sau aiurea, ei nu știu. În jurul moșiei lui se așezaseră oamenii formând un sat foarte mare, care luă numele de Murad-Khan-Khioi (satul lui Murad-Khan).
Acest Khan sau voevod era independent, căci nu recunoștea pe nimeni. El își recruta soldații săi din fiecare comună ce se afla în cuprinsul stăpânirii sale. Pentru că pământul era numai al lui, el lua de la fiecare locuitor o dijmă. Avea ca funcționari pe următorii doi mai însemnați: Dere-bey, care era un fel de general, și avea sub autoritatea sa 5-6 comune și îngrijea, mai cu seamă, ca fiecare comună să-și trimită contingentul de oameni, și Tașil, cel carestrângea dijma.
Ei spun că satul era cu mult mai mare decât Chiustengeaua vremurilor trecute.
Când Sultanul, în drumul său spre România, sau mai bine spre Principatele Române, ajunse în aceste locuri, ceru acestui Murad-Khan, cum și celorlalți care se mai aflau, de-a se supune. Unii au refuzat, alții s-au supus de bunăvoie. Khan-ul din aceste locuri refuză și fu bătut și prins.
După înfrângerea hanului, satul nu se știe din ce cauză, dispare”.
Învățătorul Ion Catzingri încheie aticolul său, precizând că tătarii care au înființat actualul sat, între 1859 și 1863, i-au dat numele vechii așezări, Murad-Khan, care cu timpul a început să fie pronunțat Muratan.
Revista Societății culturale Dobrogene „Analele Dobrogei” poate fi consultată în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” Constanța, la cota PI 958.
Foto deschidere articol: Natalia Ivănescu