”În cultura noastră tradițională – și nu numai – segmentele cele mai perene s-au dovedit a fi, cum bine se știe, obiceiurile calendaristice și obiceiurile legate de viața de familie. Rezistența acestora la schimbare s-a datorat faptului că ele s-au constituit, ca urmare a complexității lor funcționale, într-un factor puternic de coeziune socială, asigurând comunicarea, pe diverse planuri, a membrilor colectivităților umane…
Repertoriul tradițional al obiceiurilor românești, desfășurate cu ocazia Anului Nou, dar și a Crăciunului, cuprinde: colinde de copii, colinde de ceată – sunt colinde propriu-zise – cântece de stea, vicleimul, plugușorul, sorcova, jocuri cu măști, dansuri etc.”
În „Colinde : Cântece de Crăciun și de Anul Nou” – ediție alcătuită de Elisabeta Moldoveanu, București, Editura Meridiane, 1996.