Palatul Regal din strada Traian

Views: 132

de Ionel Alexe, bibliograf

Trei au fost reședințele suveranilor României la Constanța: Palatul Regal din strada Traian, Pavilionul de pe digul de larg al portului (cunoscut și drept Cuibul Reginei Elisabeta) și Palatul Regal de la Mamaia, ridicate în această ordine. Dacă ultimele două au fost construite în mod expres ca locuințe regale, primul nu a fost destinat regilor, sau nu în întregime. Povestea destul de încâlcită a Palatului Regal din strada Traian începe cu un incendiu, într-o noapte geroasă.

Imediat după unirea Dobrogei cu țara la 1878, birourile prefecturii județului Constanța, ca și locuința prefectului, au fost instalate într-o casă impozantă, cu etaj, situată pe strada Traian, pe locul pe care este astăzi clădirea veche a Liceului „Mihai Eminescu”. În timpul stăpânirii otomane casa fusese reședința unui înalt dregător, a caimacanului după unele surse, și era numită de turci „Conac”. În noaptea de 10 spre 11 ianuarie 1883, o sobă de zid din aripa ocupată de poliție a Conacului s-a aprins, focul s-a întins cu ușurință și în câteva ore a mistuit întreaga clădire. Remus Opreanu, aflat pe atunci la cel de-al treilea (și ultimul) mandat de prefect al județului nostru, abia a reușit să se salveze pe sine și familia. Au fost pierdute acte de valoare, bogata bibliotecă a lui Opreanu (mare pasionat de poezia lui Ovidiu și de istoria Tomisului), dar și multe vestigii descoperite în oraș și-n împrejurimi și răspândite, în lipsa unui muzeu de antichități, prin încăperile prefecturii.

După sinistru prefectura a fost nevoită să închirieze un imobil. Însă soluția nu putea fi decât provizorie, era clar că trebuia zidit un local nou pentru și pe măsura reprezentantului puterii centrale în județ. S-au căutat bani, arhitecți și un loc potrivit. Probabil și datorită schimbărilor dese de prefecți, idei variate au fost vehiculate în legătură cu noua clădire, inclusiv că ea ar trebui să găzduiască nu doar cabinetele propriu-zise ale prefecturii, ci și locuința prefectului, tribunalul județului, camera avocaților și tribunalul mahomedan, altfel spus, să fie un Palat Administrativ și de Justiție. În mai 1892, se aloca pentru construcție suma de 300.000 lei, dintr-un împrumut acordat printr-o lege sancționată de Înalt Decret Regal.

În plus, situația părea coaptă pentru împlinirea unei arzătoare dorințe a elitelor locale, aceea de a atrage în urbe Suveranii României, consfințind Constanța ca localitate regală. Astfel s-a născut ideea ca în Palatul Administrativ să existe și apartamente speciale pentru Regele Carol I și Regina Elisabeta, musai „cu vedere spre mare”, după cum prevedea caietul de sarcini elaborat în anul 1898, iar intrarea lor principală „să aibă un vestibul spațios, cu o scară de marmură, cu acces facil la un alt vestibul la etajul de sus, care va comunica direct cu un salon mare de recepțiune”.

Dar lucrurile au mers o vreme a la turca. Până în 1902. Venit în acel an în fruntea Prefecturii, inginerul Scarlat Vârnav a pus ochii pe un teren situat în fața gării de atunci, teren cu vedere deschisă spre port, ocupat de-o grădină, numită Belvedere, și convinge proprietarul, Direcția Căilor Ferate, să vândă o parte din ea județului. S-a bifat astfel și locul. Pentru întocmirea planurilor a încheiat un contract cu Louis Pierre Blanc. Elvețian stabilit în țara noastră, Blanc era un arhitect foarte apreciat în epocă, autor, între altele, al Palatului Ministerului Agriculturii și Domeniilor și al Palatului Facultății de Medicină, care pot fi admirate încă și azi în București.

Probabil în acest moment, cântărirea situației a impus o modificare importantă: Palatul Administrativ și de Justiție nu mai apare ca un singur edificiu, ci ca un ansamblu de trei pavilioane. Cele trei erau așezate în „U”, cu deschiderea spre strada Traian, pavilionul pentru oficiile prefecturii în stânga, cel pentru tribunal în dreapta și între ele, retras de la stradă, pavilionul pentru locuința prefectului, în care erau proiectate și apartamente regale. La 2 septembrie 1902, cu planurile bine ticluite de Louis Blanc pe biroul său, prefectul lansa licitația pentru șantier. Cum nimeni nu s-a prezentat, situația s-a blocat o vreme și abia la 23 iulie anul următor Scarlat Vârnav a semnat contractul de antrepriză cu antreprenorul Frantz Lescovar, venit se pare expres pentru construcția celor trei clădiri, de la Galați.

Lucrările la pavilioanele prefecturii și justiției au început imediat, nu însă și cele de la reședința prefectului, terenul destinat ei având ceva probleme, fie nu era eliberat, fie nu era încă în proprietatea județului. Început în 1905, acest al treilea pavilion a fost gata la timp pentru ca Scarlat Vârnav, în al doilea său mandat de prefect al județului nostru, să se mute în el. „Vârnav a locuit acest palat”, își amintea avocatul Constantin Irimescu (și el prefect al Constanței, în al doilea deceniu al secolului al XX-lea), „ba chiar arbora sus pe turlă drapelul tricolor, ori de câte ori se afla în castelul său de vicerege dobrogean”. Luminoasele apartamentele regale din clădire, mobilate cu gust, încălzite iarna și aerisite tot timpul anului nu au fost însă vizitate de beneficiarii lor.

Ioan T. Ghica, care l-a înlocuit, la 1 decembrie 1909, pe Scarlat Vârnav în scaunul prefectorial, nu s-a simțit confortabil plimbându-se în papuci de casă prin acest edificiu. Nu fiindcă socotea că nu-i de nasul lui, ci dimpotrivă, deoareece simțea că el nu se potrivește cu somptuozitatea lui. În opinia, justă, a lui Jean Ghica, un slujbaș al statului nu are nevoie de un palat. Ca atare, cu cerneala indelebilă a funcției sale, a făcut o adresă prin care a oferit clădirea Casei Regale, iar el și-a făcut geamantanul și și-a închiriat o cameră în localitate.

Acesta este momentul în care pavilionul al treilea al complexului administrativ și de justiție din strada Traian ajunge Palat Regal. Familia Regală primește desigur donația și palatul devine cuibul ei de vară, în fața lui trag caleștile fastuoase, în saloanele lui se joacă principii și visează principesele, pe terasa lui văd, uneori, constănțenii silueta dreaptă a Regelui Carol I, „ochiul său de vultur îmbrățișând până departe portul și împrejurimile”.

[Cele trei pavilioane din strada Traian construite în primul deceniu al secolului al XX-lea; în stânga Palatul Administrativ, în dreapta Palatul Justiției, iar în mijloc Reședința prefectului, devenită Palat Regal; carte poștală din colecțiile Bibliotecii Județene Constanța]