de Ionel Alexe
În cadrul serbărilor dedicate Marinei Române din anul 1935, a fost inaugurată la Mamaia o clădire aparte. Construită de Societatea de Salvare a Naufragiaților în Apele Teritoriale Române, pe scurt „Salvamar”, imobilul și atenansele se constituiau într-o neașteptată stațiune de sporturi nautice. Nu era prima oară când se încerca popularizarea sporturile pe apă, Yacht Clubul Român, de pildă, făcea asta, inclusiv la Constanța, de câțiva ani buni, dar era pentru prima dată când se ridica un complex dedicat.
Dar nu numai destinația o făcea extraordinară. Audiența, din care a făcut parte însuși Regele Carol II (care patrona de altfel Societatea Salvamar), trebuie că a fost uimită în acea dimineață senină a zilei Sfintei Maria de forma clădirii, de silueta ei ce imita foarte bine o navă de mari dimensiuni, un transatlantic alb, avântat, magnific, cu tot cu etravă ascuțită, punți, iublouri, coș robust și marele pavoaz. O clădire ca un vapor, iată ceva nemaivăzut până atunci! Cum s-a întâmplat una ca asta? Ideea comandorului Ștefănescu de la Salvamar a fost pusă în proiect, modernist, desigur, de arhitectul Ioan Căpșuneanu, în acei ani arhitect-șef al municipiului Constanța. Dacă destinația i-a dat incredibilului edificiu numele: „Casa Bărcilor”, înfățișarea i-a dat supranumele – „Casa Vapor”.
Clădirea, de 80 m lungime și 18 lățime, era situată pe malul lacului Siutghiol, în spatele fostului Palat Regal și cuprindea un restaurant elegant cu terase generoase, cabine pentru schimbatul ținutelor, garderobe și dușuri, magazine, coafor, debit de tutun, dar și un garaj mare pentru bărci, un atelier de reparații și construcții de ambarcațiuni. În plus, pe terasa superioară, era un solariu discret. Însă băi de soare se puteau face și pe malul lacului, fiindcă în jurul clădirii fusese amenajată o plajă amplă, lungă de aproape 900 metri și lată de 30-80 metri. Nu doar prin stârpirea vegetației și nivelarea terenului, ci chiar prin „furatul” unei porțiuni din apele lacului Siutghiol și umplerea ei cu nisip din dunele Mamaiei. Precum se vede, multe lucruri erau surprinzătoare la stațiunea de sporturi nautice a Societății Salvamar de la Mamaia.
Pe latura dinspre lac a plajei și chiar în dreptul Casei Vapor fusese trasat un chei lung cu debarcader, pentru cele câteva zeci de ambarcațiuni, de toate felurile, puse la dispoziția publicului: bărci cu rame, schifuri, caiacuri, pui, iole, șalupe cu motor exterior. Și fiindcă viteza nu înseamnă nimic fără control, cei interesați, amatori fără excepție, primeau lecții de la specialiști angajați de societate. Se știe că d-l Dinu Brătianu, șeful partidului național-liberal, își petrecea lungi sejururi estivale la Mamaia, unde își ridicase un conac foarte frumos. În vara inaugurării Casei Vapor, d-l Brătianu și-a petrecut multe dimineți înotând în apele mării și multe după-amiezi făcând exerciții de canotaj pe lacul Siutghiol, ascultându-l cuminte și atent, ca un elev de modă veche, pe maestrul Robert Griefl, adus special de Societatea Salvamar din Germania.
Cum noutatea bulversează, nu toți contemporanii au apreciat arhitectura Casei Bărcilor, caracterizând-o drept „oroare” și zeflemisindu-i proiectantul. „Arhitectul Căpșuneanu”, scria un ziar în epocă, „e în stare ca propria d-sale casă s-o construiască în forma unei căpșuni pârguite”. Dincolo de aparență, clădirea avea însă probleme mai mari. La un an de la inaugurare, Casa Vapor începuse să se scufunde în nisip.
[Carte poștală din colecțiile Bibliotecii Județene Constanța]