VASILE PÂRVAN
(1882-1927)


       "Înzestrat cu o putere de muncă puţin obişnuită, cu o pasiune de cercetare ce nu dădea înapoi din faţa nici unei greutăţi, cu o pricepere de organizator, ce se va dovedi încă din primii ani ai activităţii sale ştiinţifice şi didactice, V. Pârvan a preluat cu competenţă şi autoritate conducerea cercetărilor din domeniul antichităţii, contribuind prin exemplul său personal la ridicarea nivelului ştiinţific al şcolii româneşti de arheologie pe care a însufleţit-o până la sjârşitul vieţii sale".

EMIL CONDURACHI


       Se naşte la 28 septembrie 1882 în comuna Hurueşti - satul Perchiu - judeţul Tecuci. Urmează cursurile primare şi secundare la Bereşti şi Bârlad. Este fiul unui modest învăţător şi după terminarea liceului are de gând să îmbrăţişeze şi el cariera didactică, plan care se concretizează prin înscrierea lui la Facultatea de litere şi filozofie a Universităţii din Bucureşti, alegându-şi ca specialitate istoria şi filologia clasică.
       Înainte de a-şi lua licenţa este numit funcţionar la Biblioteca Academiei Române şi după terminarea facultăţii îşi continuă studiile pentru specializare în istoria antică, la Jena, Berlin şi Breslau. În 1909 se întoarce în ţară după ce efectuase şi o călătorie de studii în Franţa, Anglia şi Italia.
       Este numit profesor la Gimnaziul "Ştefan cel Mare" şi la Liceul Internat din Iaşi. În acelaşi timp ocupă şi postul de profesor suplinitor al catedrei de Istorie veche şi Epigrafie la Universitatea din Bucureşti. Începe studii sistematice asupra istoriei poporului şi limbii române.
       Conduce cercetările arheologice în diferite regiuni ale ţării ca director al Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti, ca membru al Academiei Române - secţia istorică şi al Comisiunii monumentelor istorice. Studiază complexul arheologic de la Adamclisi şi treptat, prin cercetările întreprinse ajunge să cunoască îndeaproape întreaga Dobroge, să aducă date preţioase în problema începuturilor civilizaţiei greceşti în oraşele pontice.
       În trei campanii arheologice a scos la lumină zidurile puternicei fortăreţe de la Histria. Cercetările sale au constituit baza documentară pentru mai multe studii româneşti şi străine asupra istoriei vechilor colonii greceşti de pe ţărmurile Pontului Euxin.
       Organizează şcoala română din Roma, iniţiază şi conduce anuarele acesteia precum şi prima serie a revistei Dacia.
       Meritele sale sunt recunoscute şi peste hotare. Participă la numeroase congrese internaţionale şi arheologice, este membru al diferitelor Academii şi societăţi străine.
       Se stinge din viaţă la 26 iunie 1927, în plină activitate creatoare.

Constanţa Călinescu
Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura Românească
Constanţa: [Biblioteca Municipală Constanţa], 1969
p. 251-252