MARIUS BUNESCU
(1881 - 1971)


       "Ca şi muzicienii pe coarde, pictorii cântă pe paletă descoperind armonii infinite din care pot apoi să redea într-un portret ceva din vastitatea sufletului omenesc".

MARIUS BUNESCU


       Pictorul Marius Bunescu s-a născut la 15 mai 1881 la Caracal. Tatăl său era meşteşugarul Ioniţă Bunea.
       Încă din primele clase de şcoală face încercări de desen, care, după cum mărturiseşte pictorul, erau într-un tuş "original" confecţionat din boabe de boz zdrobite.
       La 12 ani, din cauza lipsurilor materiale, copilul îşi întrerupe studiile lucrând ca funcţionar.
       După terminarea stagiului militar, se ocupă o vreme cu desenarea de proiecte pentru arhitectul Remus Iliescu, ca apoi să ocupe postul de desenator silvic în Dobrogea, în urma unui anunţ dat de Ministerul Domeniilor. Aici îl cunoaşte pe Dimitrie Hîrlescu, şi tot aici ia parte la tipărirea revistei "Cultura" şi la organizarea festivalurilor artistice şi literare.
       În 1906 pleacă la München, unde studiază 6 ani în clasa de desen a prof. Gabriel von Hackl şi apoi a prof. Herman Groeber, vacanţele petrecându-le tot la Constanţa.
       Între 1911-1912 participă cu lucrări la Salonul Oficial din Bucureşti, obţinând şi un premiu.
       În 1912 pleacă la Paris şi cercetează cu asiduitate comorile Luvrului, lucrând apoi şi în atelierul "La grande chaumiere".
       La întoarcerea în ţară, mai stă la Constanţa un timp pictând zile întregi pe faleză.
       În timpul războiului e mobilizat într-un regiment din Moldova îndeplinind între altele funcţia de desenator tehnic la Comăneşti pentru construirea de adăposturi necesare păstrării cărbunilor.
       După război, deşi îndurerat de pierderea familiei şi a unora din lucrările sale, pictorul Bunescu îşi dublează eforturile refăcîndu-şi în mare parte lucrările cu care deschide în aprilie 1919 prima expoziţie personală, apreciată în presa timpului.
       Începând cu această dată organizează aproape anual expoziţii personale în atelier şi participă la saloanele oficiale. În 1923 primeşte funcţia de preşedinte al Sindicatului artelor frumoase fiind în acelaşi timp director al Muzeului Simu, apoi şeful Galeriei Naţionale a Muzeului de Artă.
       Întreprinde o serie de călătorii de studii peste hotare : Istanbul, Italia, Franţa, Belgia, Olanda, München, Salonic, Belgrad, Capul Nord, Spitzburg, Berlin, U.R.S.S.
       În 1953, cu prilejul aniversării a 75 de ani i se conferă titlul de Artist Emerit.
       În 1961, la 80 de ani, i se decernează titlul de Maestru Emerit al Artei. La scurt timp, în 1966, primeşte înalta distincţie de Artist al Poporului.
       Picturile sale, deosebit de variate, în care marea şi litoralul sunt mereu prezente, şi-au găsit locul în colecţiile publice ale muzeelor şi colecţiilor particulare.

Constanţa Călinescu
Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura Românească
Constanţa: [Biblioteca Municipală Constanţa], 1969
p. 223-224