ARAM FRENKIAN
(1898-1964)


       Născut la 20 martie 1898 la Constanţa, Aram Frenkian a făcut studiile medii în Bucureşti, la liceul "Gheorghe Lazăr", distingându-se de pe atunci prin înclinaţii deosebite spre matematică şi filozofie. Pregătind singur limbile elină şi latină, urmează între 1923-1926 cursurile universitare.
       După obţinerea licenţei pleacă la Paris, unde studiază timp de doi ani filozofia, la Sorbona şi l'Ecole des Hautes Etudes. Pe lângă filozofie, în preocupările sale se înscriu limbile clasice şi orientale, printre care sanscrita. Acestea l-au ajutat în formarea unui orizont istoric larg, a unei perspective istorice comparative în activitatea de traducător şi comentator, începută în jurul anilor 1930.
       Întors în ţară, în 1931, dă doctoratul în litere şi filozofie cu teza "Cosmologia lui Heraclit din Efez", notată cu "Magna cum laude".
       Cariera universitară o începe în anul 1937, ca asistent de limbă elină. In 1945 este numit conferenţiar la        Facultatea de filologie din Bucureşti. In 1957 devine profesor la catedra de filologie clasică a aceleaşi Universităţi. Rodul muncii sale universitare s-a materializat în Cursul de istoria literaturii eline din perioada clasică, sec. V, IV, în care sînt analizate cu competenţă şi profunzime cauzele economice, sociale, politice, care au stat la baza capodoperelor eline.
       A fost membru al Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice din Republica Socialistă România, la secţia de studii orientale şi vicepreşedinte al Societăţii de studii clasice. în anul 1964 este numit şeful sectorului de istorie la Institutul de logică din Bucureşti.
       În toată această perioadă, Aram Frenkian a clădit o operă întinsă şi de valoare fundamentală pentru filologia şi filozofia clasică.
       Spaţiul spiritual din Orient şi Occident a constituit o minunată ocazie pentru completarea culturii sale, reuşind să se menţină, ca specialist, la un nivel elevat. El n-a aparţinut unei singure culturi, reuşind datorită vocaţiei sale în învăţarea limbilor să-şi îmbogăţească neîntrerupt cunoştinţele aprofundând culturile egipteană, sanscrită sau iraniană. A fost înzestrat cu o inteligenţă vastă, susţinută de un nesecat interes pentru cele mai diverse domenii ale filozofiei şi ştiinţei.
       Prin tot ceea ce a scris, fie că e vorba de lumea homerică, de Heraclit ori Aristotel, de tragicii sau scepticii greci, fie că s-a aplecat asupra unor teme din filosofia indiană, a relevat sensuri noi. Homer şi filozofia presocratică au fost, în general, domeniile care i-au atras în mod deosebit atenţia. încă din anul 1933, a întreprins publicarea unor studii de filozofie presocratică, prin care reuşeşte să precizeze în amănunt ideile acestor doi mari filozofii.
       În comentariile şi traducerile despre Diogene Laertius, Empiricus, Plotin, Eschil, Sofocle, Euripide, Platon, în cele peste cincizeci de studii şi cărţi, cu probitate ştiinţifică şi cu un deosebit simţ al ierarhiei valorilor, a abordat probleme de istoriografie filozofică din unghiuri diverse, acordînd egală atenţie atât amănuntului, cât şi viziunilor de ansamblu. Astfel, studiul clasic a căpătat la noi şi consistenţă, dar mai cu seamă originali tate. El a dat subtile interpretări textelor pe care le-a studiat. Mai mult, şi-a însoţit studiile de vaste bibliografii, modele în cercetare şi documentare.
       În creaţia lui Aram Frenkian, un loc foarte important 1-a ocupat încercarea de a descifra "înţelesul" suferinţei umane la Eschil, Sofocle şi Euripide. În lucrarea cu acelaşi titlu - text de mare valoare istorico-literară şi istorico-filozofică, el va afirma că sensul tragicului se află în primul rînd în raportul om-divinitate, om-destin. El încearcă să ne transpună în starea de spirit de acolo şi de atunci, avertizându-şi contemporanii asupra atribuirii unor complexe etice şi afectice ulterioare dezvoltării antropologice.
       Înclinaţiile către matematici sunt ilustrate de numeroase studii şi articole ("Le postulat chez Euclide et chez Ies modernes" - Paris, 1940, "Studii de matematică sumero-akkadiană" - Bucureşti, 1953 ş.a. Frenkian a adus şi o serie de contribuţii de prim ordin în problema începuturilor logicii.
       În plină activitate creatoare, pregătind o lucrare asupra şcolii peripatetice şi susţinând în cadrul Centrului de logică să se întreprindă traduceri şi comentarii din Aristotel, Alexandre d'Aphrodisias, Ammonius Simplicius, moare la 10 noiembrie 1964 la Bucureşti, în urma unui atac de inimă acela care mai bine de trei decenii a scris pentru suferinţa umanului, reprezentant de frunte al ştiinţei româneşti, savantul şi profesorul Aram Frenkian.


Constanţa Călinescu, Ion Faiter
Dimensiunile unor vocaţii
Constanţa [Biblioteca Judeteană Constanţa], 1979
p. 41-43