ANGHEL SALIGNY
(1854-1925)


       „Cunoscător şi stăpân în al tehnicii din vremea sa, conştient în forţa sa creatoare şi inovatoare, apreciind la justa valoare calităţile profesionale ale inginerilor şi tehnicienilor noştri, pe care i-a ajutat să se dezvolte, Saligny a pus în aplicare toate procedeele şi metodele constructive ale timpului său, mai ales pe cele noi, pe cele mai înaintate”.

N. PROFIRI


       S-a născut la 2/14 mai 1854 în comuna Şerbăneşti, judeţul Tecuci, în familia învăţătorului Alfred Saligny. Studiile primare le începe în pensionul din Focşani a tatălui său. Îşi desăvîrşeşte studiile în Germania la Potsdam şi apoi la Politehnica din Charlotenburg, de unde se întoarce cu diploma de inginer constructor.
       Intră în administraţia de stat, la Serviciul de poduri şi şosele, chiar în ajunul anului de mare însemnătate, cucerirea independenţei de stat a României.
       Începe pentru el perioada construcţiilor: linia ferată Ploieşti-Predeal, linia ferată Adjud-Tg. Ocna, Bîrlad- Vaslui-Iaşi, Buzău-Mărăşeşti, Filiaşi-Tg. Jiu.
       Foarte bine pregătit profesional pentru construcţii de poduri şi lucrări hidraulice, inginerul Anghel Saligny a pus în aplicare cele mai înaintate procedee şi metode ale timpului său, în unele direcţii depăşind chiar străinătatea.
       Pe Saligny l-a preocupat ideea creării unui corp tehnic românesc care se concretizează în 1881 prin înfiinţarea Societăţii politehnice din România.
       Perioada marilor creaţii începe în 1889 o dată cu terminarea proiectului podului peste Dunăre. Până în 1895 lucrează intens la această măreaţă construcţie. Ea a constituit apogeul activităţii şi încoronarea operei lui Anghel Saligny. După acest mare succes primeşte postul de Director general al Căilor Ferate şi în 1897 este ales membru activ al Academiei Române.
       Începe în 1899 o altă mare lucrare în portul Constanţa. Construieşte magazii cu silozuri după cele mai noi principii, creează un bazin special pentru exportarea petrolului, rezervoare, cheiuri etc. Până în 1910 a condus Direcţia Generală a porturilor şi comunicaţiilor pe apă, după care conduce Direcţiunea Generală a îmbunătăţirilor funciare pentru punerea în valoare a terenurilor din zona inundabilă a Dunării şi a altor rîuri mari din ţară. În 1901 devine ministru al Lucrărilor Publice, rămânând în acest post pînă în 1910 cînd e numit vicepreşedinte al Consiliului tehnic superior.
       Ţara noastră datorează lui Anghel Saligny numeroase construcţii care durează şi astăzi şi care au servit progresului tehnicii româneşti.
       Moare la 17 iunie 1925 la Bucureşti.

Constanţa Călinescu
Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura Românească
Constanţa: [Biblioteca Municipală Constanţa], 1969
p. 273-274