de Ionel Alexe
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o mică, dar importantă modificare în construcția patinelor cu rotile (dispunerea rotilelor în perechi, față-spate) a aprins o incredibilă pasiune populară pentru skating. Fiindcă pentru asta nu erau recomandate propriile sufragerii și nici trotuarele străzilor, ci trebuia un loc larg și plat, edili și întreprinzători au „prins” ideea, patinoarele publice și private apărând în multe colțuri ale lumii. Spre lauda ei, Constanța noastră tânără nu a făcut excepție, în primele decenii ale secolului al XX-lea, primăria orașului amenajând două spații pentru skating, ambele pavate îngrijit.
Primul a avut viață scurtă. Fusese amenajat în Piața Griviței I, sub primariatul liberalului Cristea Georgescu, probabil în anul 1904. În primăvara lui 1906, piața cu pricina a fost însă luată cu asalt de cazmale, lopeți și târnăcoape (începeau lucrările pentru construirea Bisericii Adormirea Maicii Domnului), iar patinatorii au trebuit să-și agațe o vreme rotilele în cui.
A doua „arenă” a fost chiar pe malul mării. În august 1910, Cazinoul, parcul și bulevardul din fața Cazinoului se inaugurau cu fast la Constanța. La capătul dinspre port al acestui nou bulevard (bulevardul de jos, cum îl numeau localnicii), un alt primar atent la spiritul vremii, Titus Cănănău, membru al Partidul Conservator, a destinat, în 1912, un trapez mare pentru iubitorii de skating. Pentru că era nițel în pantă, locul a fost îndreptat, apoi betonat și delimitat cu o împrejmuire scundă, probabil identică cu cea a bulevardului însuși. Pentru admirat și odihnă, au fost așezate pe margini câteva bănci cu spătar, pe margini, iar pentru o viitoare îmbunătățire a experienței, pe laturile dinspre port și strada Portului au fost plantați copaci.
Ne putem imagina bucuria patinatorilor mici și mari, pașii lor de dans, sprinturile, piruetele, rotirile, chiotele, iar pentru asta avem și un ajutor: unele cărți poștale din epocă. Patinajul cu rotile a fost atât de apreciat în urbea noastră încât fotografii, atenți îndeobște de evenimente cu ștaif, încărcate de istorie, au fost atrași de fenomen, nemurind pasiunea constănțenilor pentru skating. Iată o carte poștală din colecțiile Bibliotecii Județene Constanța, realizată după un astfel de clișeu fotografic.
Pista a supraviețuit Marelui Război, dar febra skatingului s-a diminuat treptat în Constanța. În anii 1920, tinerii au fost atrași de alte sporturi, în special de sporturile competitive. În 1932, rolerii și-au luat adio de la patinoarul de pe esplanadă, acum crăpat ici și colo, în locul lui ridicându-se, cu aprobare de la primărie, desigur, o terasă. O terasă foarte cochetă și foarte prizată în epocă: „Vraja Mării”.
