“Noaptea, ordinea stabilită de cataloagele bibliotecilor devine o simplă convenție; umbrele îi întunecă prestigiul. Cu toate că biblioteca mea nu deține un catalog autoritativ, chiar și puterea unor aranjamente mai precare, precum acela alfabetic, în funcție de autori, sau diviziunea în secțiuni, în funcție de limbă, este diminuată. În orele târzii, eliberat de constrângerile cotidiene, neobservat, îmi las ochii și mâinile să cutreiere în voie de-a lungul șirurilor frumos ordonate, să reinstaureze haosul. Pe neașteptate, o carte mă împinge către o alta, creând alianțe ce traversează barierele culturale și temporale. Un rând pe care de-abia mi-l amintesc este răsfrânt într-un altul, din motive care, la lumina zilei, îmi rămân necunoscute. Dacă, în zorii zilei, biblioteca sugerează un ecou al unei ordini lumești stricte și rezonabil de imaginative, noaptea este momentul când biblioteca pare să se alăture cu seninătate zăpăcelii esențiale și vesele a lumii.”
„Biblioteca nopții” de Alberto Manguel