12.02.2019 Ionuț Druche
Printre colecțiile Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța se numără și Buletinul Societății Geografice din România. Societatea Română de Geografie a fost fondată pe 15 iunie 1875, cu scopul de a „provoca și a face însăși studii pentru a ajunge la perfecta cunoștință a pământului Țării Române, din toate direcțiile geografice și economice”. Președintele de onoare al Societății era regele Carol I, iar vicepreședinți erau: prințul Al. Cantacuzino, profesorul universitar E. Bacaloglu și colonelul Constantin Barozzi. Societatea a publicat Buletinul Societății Geografice Române, între anii 1876 și 1943, în Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța, regăsindu-se aproape toate numerele, la cota PI 794 (mai puțin buletinele pe anii 1878-1881, 1883, 1902, 1905 și 1943). De reținut este că, subiectele legate de Dobrogea sunt foarte prezente în paginile buletinului acestei societăți.
Pentru azi, vă propunem conferința „Influența orientală în toponomia românească”, susținută de profesorul Gheorghe Popescu-Ciocănel, la Societatea Geografică din București, pe 28 martie 1910, și publicată în numărul 2 din anul 1910, pg. 21-41.
Absolvent al Institutului Național de Limbi și Civilizații Orinetale din Paris (1906), profesorul Popescu-Ciocănel susține în conferința sa că a ales să se ocupe de acest subiect deoarece „…relațiunile dintre patria mea și Imperiul Otoman sunt departe de a mai fi atât de strânse ca în trecut. Mi s-a părut așadar interesant și mai ales folositor, ca să culeg numele geografice de origine arabă, turcă, persană și tătară și să le scap astfel de o uitare sigură…”.
Deși am fi tentați să credem că exemplele de nume geografice pe care le propune profesorul Popescu-Ciocănel sunt doar din zona Dobrogei, printre ele se află nume precum: Iași, Borcea, Siriul, Teleorman, Bucegi, Cozia, etc., și asta deoarece, susține profesorul Popescu-Ciocănel: „această influență o putem atribui la trei epoci diferite, exercitată de popoarele care au străbătut și locuit, prin locurile unde ne aflăm noi acum, în epoca năvălirii barbarilor, începând de prin anul 400 d.Hr., și până aproape de zilele noastre. Prima perioadă a fost aceea a năvălirii: Avarilor, Hunilor, Cumanilor, Pecenegilor, Ungurilor, etc., popoare venite de prin munții Altai și stepele Asiei, și care, dacă în alte direcțiuni nu au lăsat urme durabile, în toponimie însă au lăsat prea puține, e adevărat, în raport cu timpul cât s-a exercitat înfluența, dar au lăsat, căci ele persistă și până azi, sunt destul de cunoscute și în alt chip nu pot fi explicate, deoarece ele au rămas pe acolo pe unde celelalte două influențe: tătară și turcă, nu au putut pătrunde”.
Profesorul Popescu-Ciocănel afirmă că, numele orașului Iași provine din cuvântul yaasi, care denumea o parte a poporului Cumanilor, și care se traduce arcaș. Latinizat „după moda medievală”, cuvântul yaasi se transformă în Iassones sau Iazyges. La fel și numele Teleorman, arată profesorul Popescu-Ciocănel, reprezintă o formă cumană, Teli-orman, care înseamnă pădure deasă, și care corespunde formei turcești Deli-orman, numele unei provincii, dar și a unei păduri din Peninsula Balcanică.
Despre numele comunei Cosâmbești, din județul Ialomița, profesorul Popescu-Ciocănel susține că se trage de pe vremea când acest ținut era în proprietatea unui turc care avea cinci fete, și că, de aici ar fi rămas numele comunei: cîzîm=fată, beș=cinci, rezultând cîzîmbeș= cinci fete.
Articolul întreg al profesorului Popescu-Ciocănel, care conține 20 de pagini, poate fi citi în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța.
Profesorul Gheorghe Popescu-Ciocănel
Profesorul Gheorghe Popescu-Ciocănel s-a născut în anul 1869, la Ploiești, județul Prahova. Absolvent al Facultății de Litere din București (promoția 1897), Gheorghe Popescu-Ciocănel a urmat și cursurile Institutului Național de Limbi și Civilizații Orientale din Paris, pe care le-a definitivat în anul 1906. Timp de 10 ani, 1906-1916, a fost profesor la Seminarul Musulman din Medgidia, fiind luat prizonier în timpul ocupației Dobrogei, din Primul Război Mondial. A murit în anul 1929, la Ploiești. A avut trei copii, dintre care cel mai mic, care îi purta numele, se numără printre eroii neamului românesc. Născut la 20 ianuarie 1913, căpitanul de aviație Gheorghe Popescu-Ciocănel a fost grav rănit în lupta cu aviaţia americană, la 26 iulie 1944, şi s-a stins de pe urma rănilor căpătate, la 12 august același an.
Explicație foto deschidere: Prima pagină a Buletinului Societății Geografice din România, Anul XXI, 1900
Surse biografice: http://www.aviatori.ro/dict_pers.php?sel=P, http://familypedia.wikia.com/wiki/Gheorghe_Popescu-Cioc%C4%83nel_(1869-1929)