„Petra: un sat antic din Dobrogea”. Recomandări din publicațiile periodice

13.06.2020 Ionuț Druche

Rămânem cu recomandările din publicațiile periodice tot la revista „Gânduri de la Mare”, anul V, nr. 1-4, 1941 (P I 771), din ale cărei pagini aflăm câteva date despre o așezare antică, Petra, localizată pe vatra satului Camena, județul Tulcea. Articolul este semnat de Ioan Micu.

Prima jumătate a secolului XX a însemnat pentru Dobrogea deschiderea șantierelor arheologice, în care au fost descoperite numeroase vestigii de interes național și internațional. Este și cazul descoperirilor de la Camena, județul Tulcea.

Printre primele obiecte arheologice găsite la Camena se numără: o placă de calcar cu inscripție latină, un cap bărbătesc și un fragment, ambele dintr-o stelă funerară, dar și ceramică. Cel care s-a ocupat de studierea acestor obiecte, după cum ne arată Ioan Micu, a fost prof. univ. Teofil Sauciuc, care a publicat un studiu cu rezultatul cercetărilor, în Analele Dobrogei, volumul din 1934. În introducerea articolului, prof. univ. Teofil Sauciuc preciza necesitatea săpăturilor arheologice de la Camena: „Satul Camena merită toată atențiunea din punc de vedere arheologic-epigrafic; căci, fără săpături sistematice arheologice, au ieșit la iveală, afară de inscripția noastră, și alte obiecte arheologice”.

Aparent diferite, cele două nume ale așezării, Petra și Camena, înseamnă același lucru: piatră. Autorul consideră că primul nume a fost dat de romani, inspirați de zona pietroasă. Acest nume a rezistat până în sec. VI, când a fost schimbat cu traducerea slavă a cuvântului piatră.

Satul antic, Petra, era situat la mică distanță de încrucișarea drumurilor ce veneau de la Ibida, Aegyssus, Argamum, Histria și Ulmetem, și se încadra în categoria satelor cu câte doi primari, aleși pe timp de un an, după cum reiese după placa de calcar cu inscripție latină.

Despre organizarea administrativă a satelor și comunelor din timpul romanilor, din zona ponto-danubiană, Vasile Pârvan scria:

Nu trebuie să uităm că alături de satele (vici) atârnătoare de orașele grecești de la mare și făcând o singură comună cu ele, avem adevărate comune rurale, numai traco-romane, cu primari aleși pe cinci ani, ajutați de primarii mărunți, aleși, câte doi, pe un singur an (magistri), de fiecare sat, ori de primarii numiți, câte unul, de autoritatea civilă ori militară, care stăpânește peste ținutul de acolo și încasând veniturile comunale prin perceptorii sătești. Aceste mici comune rurale își au consiliul lor comunal de sfetnici numiți curiales, un fel de senatori, iar satele îți au și ele consilii comunale mai mici, de oameni buni și bătrâni, numiți decuriones”.

Cei doi primari ai satului Petra nu constituiau singuri autoritatea, ci, pentru încasarea veniturilor comunale erau ajutați de doi perceptori, după cum ne arată inscripția:

„Țăranii din Petra sunt cei care au pus mână de la mână ca să fie făcută, pentru sănătatea corpului, o baie publică. Această lucrare a fost făcută în anul când primari ai satului erau Nymphidius Maximus și Aelius Geminus, iar perceptori Ulpius Romanus și Casisus Primitivus; au purtat grija lucrării Nymphidius Maximus, amintit mai sus, și Aelius Iulius”.

Analizând numele curat romane care apar pe inscripție, cu excepția lui Nymphidius, prof. univ. Teofil Sauciuc considera că inscripția datează din secolul II d.Hr. În încheiere, Ioan Micu face precizarea că lipsa numelor băștinașe dace din inscripție nu înseamnă ca satul era pur roman, chair dacă Petra avea un grad mai mare de romanizare, deoarece „populația autohtonă, ea însăși, începuse să folosească limba și numele cuceritorilor”.

Mai multe detalii despre satul antic Petra, dar și alte articole publicate în „Gânduri de la Mare. Revistă culturală regională” (cota P I 771), puteți citi în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, la momentul reluării activității cu documentele Bibliotecii.

Sursă foto (cu rol ilustrativ): www.alexnecula.ro/turul-cetatilor-antice-din-dobrogea-judetele-constanta-si-tulcea

Leave a Reply