„Legenda Mârleanului” (satului Dunăreni). Recomandări din publicațiile periodice

23.05.2019 Ionuț Druche

Bogată în articole dedicate Dobrogei și dobrogenilor, Revista „Analele Dobrogei” prezintă, în nr. IV/1923 (cota PI 958), o legendă țesută în jurul satului Mârleanu (azi Dunăreni, județul Constanța). Articolul „Legenda Mârleanului” este semnat de profesorul Ioan Georgescu, și este o poveste culeasă de la unul dintre elevii săi de la Școala Normală din Constanța.

Eroul legendei este un român dobrogean, care a fost luat cu forța în armată și, mânat de motive personale pe care le veți descoperi în cuprinsul legendei, se va răzbuna pe locuitorii satului natal. Pentru a nu se crea o confuzie, autoul menționează că evenimentele relatate în povestioară nu puteau avea loc, din punct de vedere istoric în Dobrogea, deoarece înainte de 1877, românii dobrogeni erau scutiți de serviciul militar.

Redăm în rândurile care urmează „Legenda Mârleanului”:

Comuna Mărleanu e situată, în întregime, între deal și Dunăre. Oricât s-a sporit în timpul din urmă numărul locuitorilor și a crescut întinderea comunei, nicio casă n-a trecut de linia dealului, căutând să se întindă în jos, pe șesul de pe malul drept al Dunării. Așezarea aceasta nu e întâmplătoare. Ea își are legenda ei.

Iat-o!

Cică de mult, de mult, pe vremea când se prindeau ostașii cu arcanul și rămâneau în oaste câte 20 – 30 de ani, venise și rândul comunei Mârleanu să dea și ea un om pentru oastea țării.

Neaflându-se nimeni să se ducă de bunăvoie pe atâta timp de acasă, oamenii stăpânirii au prins cu arcanul și ridicat cu puterea pe un biet românaș care se nimerise să fie atunci la îndemână.

S-a svârcolit bietul om să scape, a răcnit, a țipat, s-a rugat să-l lase, că-i om însurat și să ia mai bine pe altul, fără nevastă și copil. Totul a fost degeaba. Nimeni nu l-a ascultat, nimeni nu l-a luat în seamă.

Timp de douăzeci de ani comuna Mârleanu a avut pace din partea oștirii. Nu i s-a cerut sa mai dea vreun om.

La 20 de ani, însă, iarăși vin oamenii stăpânirii să ducă un om din Mârleanu. Și cine s-a nimerit să fie și de astă dată alesul? Fiul celui prins cu arcanul înainte cu 20 de ani! Bag seama ceasul cel rău ori nenorocul care se leagă de unii oameni mai rău decât scaiul de oaie.

Destul că, văzând acum nefericitul părinte cum sunt unii crai, iar de el și de familia lui e vai, și-a pus în gând ca să-și răzbune.

Zis și făcut!

Fiind acum ostaș vechiu și având atâția tovarăși de arme încercați, într-o bună zi vine cu putere armată asupra satului Mârleanu, să pedepsească pe săteni pentru nelegiuirea săvârșită cu familia lui. Și cum satul se întindea pe atunci și pe un clin al dealului și pe celălalt, el s-a oprit la mijloc, unde era casa lui, și tot ce a fost de acolo în sus, pe deal: casă, om, vietate n-a scăpat teafăr. Totul a fost trecut prin ascuțișul sabiei, foc și pârjol.

De atunci Mârlenenii nu mai trec de linia dealului cu așezările lor, și, de câte ori se abat prin partea locului, își amintesc de trista întâmplare a omului de oaste din satul lor, care le-a rămas ca o strașnică învățătură pentru toate timpurile, să nu mai facă nedreptate nimănui, nici celui mai neajutorat om, fiindcă nedreptatea totdeauna se răzbună”.

Ardelean din naștere și ajuns abia în anul 1923 la Constanța, ca profesor al actualului Liceu „Mircea cel Bătrân”, Ioan Georgescu recomandă, în încheierea articolului său, o cercetare a legendei chiar la fața locului, în satul Mârleanu, deoarece, considera că aceasta este o adaptare și o localizare recentă în Dobrogea.

Întreaga colecție a Revistei Societății Culturale Dobrogene „Analele Dobrogei” poate fi studiată în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța.

Sursă foto deschidere articol: Facebook Pescuit Sportiv Dunareni Constanta

 

Leave a Reply