„Infiltrări românești dintr-o parte în alta a Dunării, peste Balta Ialomiței”

27.02.2019 Ionuț Druche

„Numai grație Bălții avem – și am avut și în trecut – acel șirag de sate curat românești de pe malul dobrogean al Dunării”  (Victor Morfei)

Articolul „Infiltrări românești dintr-o parte în alta a Dunării, peste Balta Ialomiței”, al cărui autor este Victor Morfei, a fost publicat în anul 1927, în Buletinul Societății Regale Române de Geografie, Tomul XLVI (cota PI 794). De meserie economist, Victor Morfei s-a dovedit a fi unul din cei mai de seamă istorici și cercetători dobrogeni.

Autorul subliniază în articolul său că, datorită Bălții Ialomiței, care a servit drept suport migranților, românii au avut o majoritate zdrobitoare în ținuturile dobrogene de pe malul Dunării. Mai mult decât atât, Victor Morfei pune în egalitate rolul pe care l-au avut Balta Ialomiței și munții, în salvarea poporului nostru, atunci când trecea prin momente de restriște:

Bineînțeles, atât munții cât și Balta nu sunt ținuturi unde se poate plămădi o viață socială intensă, cu forme superioare de trai comun. În trecutul nostru istoric însă, în acele vremuri când împrejurările vitrege păreau că amenință însăși existența noastră ca popor, și munții și Balta, tocmai prin inaccesibilitatea lor, ofereau un adăpost sigur. (…) De te vei opri în orice sat de pe malul dobrogean al Dunării și vei sta de vorbă cu bătrânii, vei afla ușor de câte ori locuitorii și-au scăpat viața în cuprinzătoarea Baltă”.

Contrar așteptărilor, Balta Ialomiței oferea celor ce se refugiau aici tot ceea ce era necesar traiului: lemn, stuf și papură, pentru construirea de bordeie, case sau adăposturi pentru animale, pământ bun pentru agricultură, pășuni, dar și ușurința prinderii peștelui în „jepșile numeroase[1].

Potrivit lui Vasile Pârvan, citat de autorul articolului: „Pe toată întinderea (Bălții n.r.) de la Oltenița la Gura Ialomiței, găsim o adevărată țară geto-greacă, plină de așezări străvechi, începând din vremea armelor și uneltelor de piatră, adică de acum 5000 de ani”. Astfel, subliniază Victor Morfei, Balta nu a fost un ținut lipsit de viață omenească, la fel cum nu au fost nici ambele maluri ale Dunării. Balta reprezenta un popas pentru cei ce voiau să treacă din Muntenia, în Dobrogea. În acest context, au luat naștere mai multe sate pe malul dobrogean al Dunării.

Familiile care doreau să ajungă din Țară[2], în Dobrogea, se stabileau în Baltă, pentru perioade de timp mai mici sau mai mari, până se puneau la curent cu situația din Dobrogea ocupată de turci. În timpul așteptării lor, unele familii își construiau case, și, chiar se apucau de agricultură. Dacă reușeau să treacă în Dobrogea și să își întemeieze și aici gospodării, tot se reîntorceau la avutul lor din Baltă. Este și cazul românilor care au înființat comuna Topalu. Mai multe detalii aflăm tot de la Victor Morfei:

Cinci sate dobrogene de pe malul Dunării, cercetate de aproape de scriitorul acestor rânduri s-au format în același chip, prin procesul amintit. Astfel, satul Topalu, sat curat românesc, a fost fondat din elementele fugite din Țara Românească. Refugiații se stabilesc aici pe la 1750 în ostrovul Balaban, la punctul numit „Coșere” sau „la Sat”, unde crucile rămase indică și astăzi locul vechii așezări. De aici treceau Dunărea în Dobrogea și făceau semănături de mei, porumb și fasole, retrăgându-se iar în Baltă. (…) Mai târziu, sătenii se stabilesc peste Dunăre, în văile mai adăpostite. Așa au fost Alvăneștii, Asăneștii și Topalu. Mișcarea de la o târlă la alta se făcea pe nesimțite, așa că, la un moment dat, le găsim pe toate ocupate. (…) Toate aceste așezări umane erau într-o strânsă legătură economică și de rudenie. Mai târziu, nu se poate preciza când, ele se unesc și formează un singu sat, Topalu (…)”.

Și, pentru că subiectul tratat este „infiltrări dintr-o parte în alta a Dunării”, Victor Morfei prezintă și situația dobrogenilor care treceau Dunărea, în Muntenia. De cele mai multe ori aceștia își părăseau casele din cauza prădătorilor cerchezi, care nu puteau fi pedepsiți de autoritățile turce, din cauza administrării foarte slabe a acestor teritorii. Si, la fel ca în cazul românilor care făceau întâi un popas în Baltă, până să treacă în Dobrogea, și cei care plecau din fața prădătorilor se opreau în Baltă unde așteptau trecerea pericolului. Dacă pericolul persista, însă, atunci din Baltă luau drumul Munteniei, unde se stabileau în satele existente sau fondau altele. Așa se explică unele dublete toponimice din Dobrogea și Muntenia: Beilic, Cocargea, Mârleanu, Oltina etc… .

Mai multe detalii privitoare la rolul Bălții Ialomiței, în dezvoltarea satelor dunărene, la cauzele imigrării românilor din și spre Dobrogea, puteți citi în cele 12 pagini (pg. 127-138) ale articolului „Infiltrări românești dintr-o parte în alta a Dunării, peste Balta Ialomiței”, semnat de Victor Morfei, și publicat în anul 1927, în Buletinul Societății Regale Române de Geografie, Tomul XLVI.

Victor Morfei[3]

Victor Morfei s-a născut pe 18 octombrie 1902, în comuna Topalu, județul Constanța. Absolvent al Academiei Comerciale din București, profesia „Funcționar de bancă”, Victor Morfei a lucrat peste 23 de ani la Banca Națională a României, în funcțiile de impiegat și impiegat consilier. Între 1925 și 1926 a fost impiegat stagiar în Ministerul Agriculturii – Lichidarea exproprierilor, iar între anii 1927 și 1928, și-a satisfăcut stagiul militar. A fost căsătorit cu Angela Maria Mirela Florescu.

Pasionat de istoria Dobrogei,Victor Morfei este autorul mai multor articole de cercetare, printre care se numără: Monografia comunei Topalu, Din graiul dobrogean, Balta Ialomiței – Contribuțiuni la cunoașterea părții de nord a ei, Pecenegii – Pagini de istorie medievală (sec. XI) și Organizația de Credit a Dobrogei Sudice, toate în Revista ”Analele Dobrogei”.

Victor Morfei a murit tragic, în temnițele comuniste. În anul 1952, mai mulți funcționari ai Băncii Naționale a României, printre care președintele acesteia și Victor Morfei, au fost arestați pentru „că au încercat să îmblânzească politicile agresive ale lui Stalin cu privire la reforma monetară din ’52 şi să facă în aşa fel încât România să nu intre într-un colaps economic[4]”. A murit pe 11 iunie 1954, în urma bătăilor primite în timp ce era anchetat[5]

Sursă foto deschidere: http://metropotam.ro/

[1] Baltă formată prin umplerea unei depresiuni de teren cu apă revărsată dintr-un râu (https://dexonline.ro/intrare/jap%C8%99%C4%83/29689)

[2] Termen dat Munteniei de dobrogenii de pe malul Dunării potrivit autorului articolului

[3] Sursă date biografice și foto: http://sanuuitam.blogspot.com/2016/11/victor-morfei-un-destin-tragic.html

[4] https://adevarul.ro/cultura/istorie/apostolii-stalin-evanghelia-comunista-vasile-luca-ministrul-finante-sase-clase-1_540c549b0d133766a8eed18d/index.html

[5] Idem

Leave a Reply