„Din graiul dobrogean”. Recomandări din publicațiile dobrogene

16.05.2019 Ionuț Druche

Ne îndreptăm atenția, din nou, către revista Societății Culturale Dobrogene „Analele Dobrogei” și către istoricul dobrogean Victor Morfei.

De data aceasta, prezentăm munca de cercetare întreprinsă de Victor Morfei la Topalu, județul Constanța, la începutul perioadei interbelice, în domeniul filologiei. Mai exact, autorul consemnează în două articole intitulate „Din graiul dobrogean”, apărute în revista „Analele Dobrogei” (1923, An IV, nr. 4 și 1924/1925 Anul V/VI, cota PI 958)), cuvinte și expresii dobrogene, dispărute sau pe cale de dispariție, ori cuvinte sau expresii care l-au impresionat.

În introducerea articolului, Victor Morfei precizează, că: „Dobrogenii cu toate că vorbesc o limbă românească relativ literară întrebuințează și ei multe provincialisme specifice. În timpul vacanței de vară m-am gândid că ar fi bine dacă aș însemna unele cuvinte și expresii. Cele care mi s-au părut mai caracteristice le transmit mai jos. Ele au fost culese direct din gura oamenilor din comuna Topalu, județul Constanța”.

Iată o parte din cuvintele culese de Victor Morfei, 30 din ce peste 100, așa cum le-a descris însuși autorul:

Anafor – curent circular de apă (pe Dunăre). Despre un om care se codește la treabă „care dă cotigeaua”, se zice că „umblă în anafoare”;

Aratâc – turcism: groapă. „Când a căzut ghiuleaua a făcut aratâc”;

Arioiu – loc curățat lângă arie unde se depozitează temporar bucate (cereale);

Blanc – catran;

Bozgun- turc. răsboiu;

Briton –era obiceiul ca flăcăii să se tundă peste tot capul lăsându-și doar un smoc de păr în față pe care-l lăsa pe frunte până în ochi și se numea „briton” (obiceiul a dispărut; anul acesta am văzut „britoane” printre flăcăii de la Caranasuf);

Calafat – câlțul cu care se astupă crăpăturile lotcei;

Chiciu – capătul de la deal al ostrovului;

Cicârâc – turcism: aparat rudimentar de tras firele pe moșoare;

Ciorciobute – mărunțișuri;

Dâhăinat, dâăinat – epuizat de puteri sleit;

Duduman – voinic (și cam necioplit) căruia îi duduie pământul sub picoare;

Fâștoacă – fășâie; ex. „O fâștoacă de pământ”;

Hălăciug – desiș, mărăciniș;

Japșă – baltă de pește;

Mogodici – papură verde pe care copiii o găsesc foarte gustoasă la mâncat;

Nadaz – turc. arătură de toamnă;

Năboiu – curent de apă cu sloi de gheață și zăpadă (pe Dunăre);

Odorob – coș de nuiele pentru pescuit;

Orozan – tencuială care nu este netezită. În mod figurat: „tare ca orozanul”, „Uscat ca orozanul”;

Plaghie – ex. „Vântul de azi-noapte mi-a făcut ovăzul plaghie” (tot una cu pământul), sau „Vine paghie pe Dunăre” (plaghie în înțelesul său riguros e o insulă plutitoare de plante aquatice);

Prepelac, prepelec – roată de plug fără obadă, numai cu spițe (azi nu se mai vede la nimeni);

Prosie – un pământ nearat de mulți ani este „țelină”, dacă se ară anul acesta, la anu devine „prosie”;

Rene, reniș – loc întins peste care apa Dunării se poate prelinge la cea mai mică ridicare de nivel;

Strapazan – cuiul de care se prinde lopata la barcă;

Sturi – sloiuri de gheață îngrămădite, avalanșă de sloiuri:

Tiriplic – ață albă de cusut;

Țurțoiu – moviliță;

Zată – un fel de gărduț pe lângă șanțuri sau la frunții bordeiului, ca să împiedice spălarea bordeiului de apă;

Zuvă – dezordine, gălăgie, zarvă.

Printre cuvintele sau expresiile culese sunt și unele care au supraviețuit trecerii timpului. Articolele „Din graiul dobrogean”, semnate de Victor Morfei,  pot fi studiate în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța.

Sursă foto deschidere articol:

http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=5096

Leave a Reply