„Cerbyris” sau Râul Cerbilor. Recomandări din publicațiile periodice

29.04.2020 Ionuț Druche

Cu toate că s-a scris foarte mult despre Dobrogea, iată că cercetarea izvoarelor științifice, aduce în atenția publicului încă numeroase subiecte de interes local și național. Un astfel de exemplu îl găsim în articolul „Cerbyris”, apărut în revista „Gânduri de la Mare”, an. V, 1941, nr. 1-4 (P I 771), și semnat de I. Țicu – Anin. Potrivit autorului, Cerbyris a fost un râu care se vărsa în Marea Neagră, la Mangalia.

Râul Cerbyris (Râul Cerbilor), botezat așa de soldații romani, conform lui I. Țicu – Anin, își avea originea în apropierea localității Dobrici (Bulgaria) și parcurgea un drum sinuos până la vărsarea în Marea Neagră, fiind râul din care se adăpau sute de cerbi care trăiau în pădurile seculare, ce se găseau, pe atunci, în această parte a Dobrogei. Cu o lungime de cc. 70 km, râul avea lățimea între 1 și 200 m, iar adâncimea putea să ajungă pâna la 80 m. Pe teritoriul actual al țării, râul parcurgea 25 de km, iar în total masura, aproximativ, 60-70 km. Râul Cerbyris era alimentat de numeroase izvoare, iar unele dintre ele umplu și azi unele porțiuni din Valea Cerbilor pe teritoriul țării noastre.

Vedere din zona Pădurii Hagieni (mai multe fotografii puteți găsi la sfârșitul articolului)

Malurile Râului Cerbyris au fost locuite din cele mai vechi timpuri, de primele comunități așezate în Dobrogea, geți, greci, romani etc, de turci, tătari, bulgari și români, înainte și după ocupația Imperiului Otoman, care au ridicat sate pe întreg cursul râului. Astăzi, pe valea fostului râu, de la intrarea în România, găsim localitățile: Coroana, Vâlcele, Cotu Văii, Albești, Pădurea Hagieni (rezervație naturală cu profil zoo-botanic, dominată de specii de stejar), Limanu, 2 Mai și Mangalia.

Printre cei care s-au ocupat de cercetarea văii fostului râu, amintitți de I. Țicu – Anin, se numără: Vasile Pârvan, Orest Tafralli și Constantin Brătescu. Valea Cerbyris este și astăzi o sursă bogată de informații pentru cercetători din toate domeniile.

Valea Cerbilor, izvor arheologic

Mai bine de jumătate din articolul lui I. Țicu – Anin este concentrat pe mărturiile istorice și arheologice de pe întreg parcursul văii Cerbilor. De la „movilele (tumulus, n.red. morminte) care se înalță pe maluri și străjuiesc ca niște sentinele, din ce în ce mai dese spre Mangalia”, la ceramică și monede antice.

I. Țicu – Anin a luat parte la cercetarea a două dintre aceste movile, iar rezultatul cercetărilor este unul demn de luat în considerare:

Am cunoscut personal adâncurile a două din aceste semne funerare. Erau morminte. Dezgroparea uneia din ele am asistat-o oficial (n. red. la Cotu Văii). Era un mormânt, așezat într-un cavou săpat și apoi ars, pe fundul căruia, sub lespezi de piatră necioplită am descoperit oseminte de proporții nevăzute la noi (capul). Alături vase de lut ars – la negru –, o monedă oxidată, o săgeată getică și un obiect de placă de aur ce părea a fi talisman sau altceva. Unul din vase, frumos lucrat în formă de ceainic modern, putea fi un opaiț sau un vas de mirodenii. Craniul și obiectele au fost trimise la București și predate soc. de monumente istorice – arheologice, pentru dl prof. Iorga, care l-a premiat pe săpător”.

Și, ca în orice poveste legată de morminte antice, I. Țicu – Anin a fost martorul unui mister. Un „autorizat” care a săpat un tumul la nord de satul Albești, după săpături a dispărut:

O movilă săpată de un autorizat – care după descoperire a dispărut – și aflată la Nord de satul Albești, tot pe malul acestei văi, pe loc foarte înalt, a prezentat un cavou de piatră cioplită – destul de adânc așezat, în care coborai pe scări frumoase. A fost, poate, un cavou modern de roman sau Calatian (12 km de Calatis). Nu m-a putut nimeni lămuri precis de descoperirea mai interioară. Dar fuga săpătorului dă și azi de bănuit”.

În perioada interbelică, dar și după cel de-al Doilea Război Mondial, aproape toți locuitorii din satele Coroana și Albești aveau bănuți antici:

Care cetățean din aceste sate nu poartă în portmoneul său ori în buzunarul jiletcei, 2-3 bănuți vechi, cum le zic ei, pe care-i arătau la cafenea, la moară și-i schimbă pe un pachet de țigări oferit de amatori.

Pe lângă fiecare școală – iar oamenii înstăriți și pricepuți au acasă – vezi câte un dulăpior drept început de muzeu, care păstrează câteva zeci de monede cu chipuri romane ori bizantine, getice, macedonene ori dacice.  (…) Multe sunt de origine bizantină, cu chipurile tuturor Byzantinilor, de la I-ul, până la al IX-lea”.

Mărturia unui localnic din Cotul Văii, despre Râul Cerbilor

Un manuscris inedit, intitulat „Legenda satului Cotu Văii”, a fost descoperit în urmă cu zece ani, când școala veche din Cotu Văii a fost demolată, pentru a fi construită una nouă. Manuscrisul a fost găsit în rama unui tablou dintr-o clasă, de preoteasa din sat, învățătoare la acea unitate de învățământ.  Monografia, semnată de Gheorghe St. Bică (care avea la vremea redactării 77 de ani), este păstrată în arhiva bisericii din Cotu Văii, de preotul paroh Cristian Diaconu, care ne-a pus la dispoziție următoarea mărturie despre existența Râului Cerbilor:

Satul nostru aşezat aci pe cotitura unei văi stâncoase, care începe de la miazăzi din Bulgaria şi ajunge aci spre miazănoapte, face o curbă spre răsărit, aci, la cotitură, este aşezat satul Cotu Văii, pe care apucă spre răsărit şi se termină în locul Mangalia, de aceea i s-a dat numele de Cotu Văii mai târziu, când s-au schimbat numele din turceşte în româneşte. Această vale, după cum am scris din auzite, această vale, pe timpuri vechi, înainte de a veni tătarii aici, se numea Valea Cirbiriş. Adică Valea cerbilor, fiindcă şi eu am cunoscut-o împădurită, şi că Valea aceasta ar fi avut apă şi la cotitura văii s-ar fi găsit o ancoră de la corăbii care umblau pe apă”.

Mai multe articole publicate în „Gânduri de la Mare. Revistă culturală regională” (cota P I 771), puteți citi în sălile de lectură ale Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman” din Constanța, după redeschiderea bibliotecii.

 

Vă reamintim, că, în această perioadă dificilă, pentru a veni în sprijinul celor care susțin examene (elevi, studenți, masteranzi, doctoranzi), Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța vă pune la dispoziție un serviciu prin care puteți cere scanarea unor documente de bibliotecă (presă, cărți etc.), în limita a maximum 30 de pagini dintr-un document. Dacă sunteți interesați, vă rugăm să ne trimiteți solicitarea dumneavosatră la adresa de email: referinte@bjconstanta.ro. Timpul de răspuns variează între 3 și 5 zile, în funcție de complexitatea cererii.

Totodată, vă reamintim că puteți consulta catalogul online, un suport important al documentării dumneavoastră: http://bjconstanta.ro/cataloage/.

Galerie foto cu Valea Cerbilor, din zona Pădurii Hagieni:

 

Leave a Reply