Continuăm seria expozițiilor lunare, prin care aniversăm personalități din diverse domenii ale cunoașterii, care s-au născut în această lună, cu Ion Creangă și Solomon Marcus.
Ion Creangă (n. 1 martie – d. 13 decembrie 1889) a fost un scriitor român, recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale.
Alarmă falsă
“Creangă a avut prilejul să-și vadă încă fiind în viață necrologurile sale. Se răspândise într-o vreme vestea că el a murit (din pricina unei boale grele ce-l apucase), și gazetele n-au pierdut o clipă prilejul de a plânge cu multă pătimire trecerea lui la viața de veci.
Când Creangă însă își reveni în fire, și un prieten îi dete gazetele cu mari cruci negre și jalnice cuvinte pentru el – el se pusese pe un râs nesfârșit… Apoi zise către prieteni:
-Dacă atâta era să-mi fie toată jelania, după moarte, îmi pare bine că n-am murit încă, – și deie Dumnezeu să mor când s-or găsi oameni cărora să le pese… ceva mai puțin de unul ca mine.”
În: Anecdote cu și despre Creangă, Iași, Editura Princeps Edit, 2002, p.10
Solomon Marcus ( n. 1 martie 1925 – d. 17 martie 2016) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române. S-a remarcat și prin publicarea a numeroase cărți și articole pe diferite subiecte culturale, din poetică, lingvistică, semiotică, filosofie, sau istoria științei și educației.
Redăm un scurt citat din cartea sa “Răni deschise”:
Cultura este ca luna: numai o parte este vizibilă!
“Solomon Marcus: Vă mulțumesc pentru provocare, nu știu dacă dumneavoastră sesizați un extraordinar dezechilibru care există în societatea noastră și care e vizibil în foarte multe feluri. Am propus de mai multe ori această comparație: cultura este ca luna. Știți că luna își arată doar una dintre fețe. Așa e și cultura. Cultura care este mediatizată și pe care o vedem în reviste, care ne provoacă în mass media, este aproape exclusiv cultura care constă în literatură, artă, cu toate speciile ei: teatru, film etc, anumite domenii sociale legate de economie, de sociologie, dar cultura științifică nu este mediatizată. Lucrurile merg până acolo încât, de pildă, dacă moare un actor, un scriitor, un om politic, i se consacră de multe ori, nu câteva minute, ci ore în șir pe diverse canale din mass-media.
Dacă moare un om de știință, totul se petrece într-un anonimat total. O să vă dau doar două exemple. A murit relativ recent Victor Toma, cel care a creat primul calculator electronic românesc. Ați citit măcar vreun rând într-o revistă? A fost măcar vreun singur post de televiziune, și măcar TVR-ul acesta public, care e plătit din banii noștri, care să sufle măcar o vorbă despre moartea lui Victor Toma? Nimic. A murit unul din marii savanți români în domeniul aerodinamicii, Virgiliu Constantinescu, care a fost și președinte al Academiei Române. Ați auzit vreo vorbă? Ați citit măcar vreun rând în vreo revistă, într-un ziar? Iată unde ne aflăm.
Am dat acest exemplu frapant și oarecum neplăcut, ca să înțelegeți cât de mare este decalajul dintre receptivitatea la cultura științifică și receptivitatea la cultura așa-zis umanistă- e un cuvânt cu totul nefericit,pentru că și cultura științifică e la fel de umanistă ca și cultura literară.”
În : Solomon Marcus, Răni deschise, București, Editura Spandugino, 2011, p. 432-433