31.08.2022 Ionel Alexe, bibliograf

Nu-i de mirare că era situată în aproprierea unei geamii și pe malul mării: era un loc de relaș, de taifas, de purificare în vederea rugăciunii și, evident, de curățire întremătoare. E vorba de una dintre băile turcești construite de administrația otomană la Kiustenge, lângă geamia Mahmudia. Nu era o clădire măreață, ci doar o casă modestă, care avea totuși structura clasică, cu trei camere, a unui „hamam”: vestiar, spălare, abur și masaj. Nici secțiune pentru femei nu avea, dar acestea intrau totuși, între anumite ore, respectate cu strictețe.

Și-a păstrat rolurile și după 1878, fiind frecventată de toată lumea, indiferent de religie, ce-și permitea să plătească ședințele de răsfăț trupesc și tihnă asortată cu fructe și șerbet. A fost demolată abia la sfârșitul Primul Război Mondial, după ce Mahmudia fusese înlocuită de Moscheea Regală, iar vecinul Gambetta lăsase locul grandiosului palat al Societății Mercur. Iată clădirea băii, pitită în spatele hotelului Gambetta, în această ilustrație (extras) din „Albumul armatei române” (Editura Librăriei Socec, 1902), colecția Dan Sambra.

Leave a Reply